joi, 15 septembrie 2022

Mai bine gânduri cu motto decât motto fără gânduri...

  

MOTTO3

Este de o mie de ori mai bine să fii optimist și să te înșeli, decât să fii pesimist și să ai dreptate.” (Jack Penn)


Toată lumea se plânge că nu are memorie, dar nimeni nu se vaită că nu are logică.”  (La Rochefoucauld) 


Munca în echipă presupune, în primul rând, să-ți pierzi jumătate din timp explicându-le celorlalți de ce nu au dreptate.” (George Wolinski)



Titlul de astăzi, trebuie să recunosc, este destul de permisiv, deci am început prin a pune în fruntea scrierii mele „de joi” nu unul, ci trei motto-uri. De ce? Păi, ca să-l citez pentru a-nu-știu-câta-oară pe Țuțea, la această întrebare, „aporetica rurala românească răspunde: 'd-aia'.” Așa răspund și eu. Ei, și odată lămurită chestiunea asta, o să trec acum la cele două gânduri de azi (căci doar pe ele le-am văzut, în timpul apelului de dimineață, ceva mai zâmbitoare), asta după ce mă duc, fără prea mare chef, să lucrez un pic prin grădină. Am lucrat chiar mai mult de „un pic”, adică vreo trei ore, iar acum am revenit și reiau: cele două gânduri mai veselnice mi-au făcut, ghiduș și conspirativ, cu ochiul, și mi-au reamintit că trebuie să-mi dau și azi silința de a mă transpune într-o stare mai „cu +”, adică pozitivă. A fost destul de ușor, căci primul gând m-a ajutat să hohotesc vreo trei minute, când am găsit împreună pe Facebook (ha, ha, culmea, pe „perete”) păretarul acela pus de mine mai sus, ca ilustrare a ideii că da, și acum întâlnim greșeli gramaticale la tot pasul, dar astea au o istorie și un anumit farmec. Știu că nu trebuia să râd, dar nu m-am putut abține. Plus că nu am energie să fiu mai drastică la „corectare și notare”. Cu acest îndemn în minte („Nui mâncare mai gustoasă dă cât ce gătești acasă”☺), o să termin abrupt, căci al doilea gând este că trebuie să-mi fac ceva de mâncare...

❤  Pentru că nu le-am crezut în totalitate pe cele două gânduri ghidușe, cum că totul e bine și viața mea e ca o plimbare pe cărări presărate cu petale de trandafiri roz, am să-mi recit acum (înainte de „poantele zilei”) o poezie a lui Octavian Paler, numită DEFINIȚIA MELANCOLIEI INEFABILE, care descrie cel mai bine ceea ce simt acum, la început de toamnă 2022:

„Ciudați copaci mai suntem,
ne legănăm de dor
între un pas şi altul,
spre pasul care pleacă,
spre pasul care vine,
şi nici pe loc nu vrem
să stăm cum stau copacii,
ciudați copaci mai suntem.”

💣
O vedetă TV se scuză: 

- Stimați telespectatori, dacă vi se pare că m-am îngrășat, să știți că o cameră de filmat te îngrașă cu 5 kilograme.
Un telespectator o întreabă:

- Și cu câte camere sunteți filmată? Șapte, opt?

💣

Un tânăr o întreabă pe o tipă, pe chat:

- De ce ai o poză cu o brioșă la profil?
- Pentru că mă reprezintă.
- De ce? Ești dulce ca o brioșă?
- Nu, sunt rotundă.

💣
- Mă, Bulă! Ce impertinent s-a uitat controlorul la tine, de parcă n-ai fi avut bilet.
- Așa e. Dar n-ai văzut cum m-am uitat și eu fix în ochii lui, ca şi cum aș fi avut?!

💣

Un tip le spune colegilor de birou:
- Am angajat o dansatoare exotică pentru ziua fiului meu!

- Bravo ție. Și?
- Soţia mea n-a fost foarte încântată, dar e fiul meu, îl iubesc, şi nu împlinește în fiecare zi trei ani !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Gânduri fără niciun chef

MOTTO: „ Zâmbeşte, chiar dacă zâmbetul tău e trist, pentru că mai trist decât un zâmbet trist e faptul de a nu mai şti să zâmbeşti .” (Mahat...