Gândurile fastidioase de astăzi

   

MOTTO: „Găsește pe cineva care să te facă să uiţi durerile trecutului. Găseşte pe cineva care să-ţi schimbe viaţa, s-o facă mai bună, să-ţi lumineze golurile de până atunci. Găseşte pe cineva care să-ţi merite zâmbetul!” (Marilyn Monroe)

     N-am mai scris  zilele astea pe blogul meu (de fapt, n-am mai scris NIMIC) pentru că, urcând eu anevoie pe potecile „neuronale” ale gândurilor mele, nu am găsit nimic care să merite să fie „cules” și notat. Deci gândurile, ideile, „stările” mele din aceste ultime zile au fost cam fastidioase. (Mda, nu mă pot abține: FASTIDIÓS, -OÁSĂ adj. plicticos, neinteresant, anost. (< fr. fastidieux, lat. fastidiosus), după cum ne zice dexonline.ro). Dar asta nu m-a împiedicat să umblu haihui pe Internet, unde am găsit câteva lucruri destul de interesante, dar cu preponderență haioase, pline de umor, pentru că asta căutam, de fapt. Astăzi, scriu despre Marilyn Monroe. Nu mai fac comentarii despre viața, filmele și personalitatea actriței, pentru că s-a scris mult despre asta și ne-am plictisi, nu? Tanti Wikipedia spune așa: „Marilyn Monroe născută Norma Jeane Mortensen; n. 1 iunie 1926, Los Angeles, California, SUA – d. 4 august 1962, Brentwood, SUA, a fost o actriță, model, cântăreață, sex simbol și divă pop a secolului al XX-lea.” Destul de fastidios, nu? Bine, e doar începutul, căci urmează multe altele despre viața și cariera ei. Dar, în plus, am găsit niște articole care fac referire la statuile actriței de prin diferite orașe:

„Locuitorii din orașul american Stamford sunt revoltați după ce autoritățile au decis să amplaseze în parcul central o statuie a lui Marilyn Monroe. Sculptura de de 7,9 metri înălţime o înfăţişează pe Marilyn în ipostaza din filmul „The Seven Year Itch” („Şapte ani de căsnicie”), din 1955, când rochia albă pe care o poartă este ridicată de curentul ieşit dintr-o gură de canal.

 

Motivul pentru ca comunitatea s-a înfuriat foarte tare este faptul că partea din spate a statuii, în care se vede foarte clar lenjeria intimă, dă spre biserica congregațională din Stamford. Trecătorii s-au declarat dezgustați și consideră acest fapt o lipsă de respect față de biserică. (...) „Forever Marilyn” este una dintre cele 36 de statui ale artistului american Seward Johnson expuse în această vară în zona centrală a orașului. Acestea fac parte din programul anual „Arta în spații publice”. Toate statuile, cu excepția acesteia, sunt realizat la dimensiuni reale și reprezintă oameni care efectuează activități cotidiene.” (Sursa:tabu.ro)

„O statuie enormă, care o înfățișează pe celebra actriță americană Marilyn Monroe într-una dintre ipostazele devenite simbol al sex-appeal-ului său incontestabil, a fost amplasată în centrul orașului american Chicago. (...) Părerile trecătorilor au fost însă împărțite în ceea ce privește exponatul, iar dacă unii au rămas impresionați, alții au considerat-o „de un îngrozitor prost-gust, sculptată de un artist de mâna a doua“. (Sursa: curentul.info)

    Inevitabil, bancurile zilei:

Un tânăr îi spune amicului său:
– Imaginează-ți că anul trecut am făcut cunoștință cu o fată minunată. M-am decis să-i fac curte. Am cumpărat 365 de cărți poștale ornate cu flori și, timp de un an, în fiecare zi, i-am trimis o carte poștală, în care i-am vorbit despre dragostea mea.
– Buna idee. Și?
– S-a măritat cu poștașul!

%%% 

Un tip întâlnește la bar o femeie și îi propune să-i fie soție, orbit de frumusețea ei.
- Dar nu știm nimic unul despre celălalt, protestează ea.
- Nu-i nimic, aflăm pe parcurs, ne descoperim încetul cu încetul, o liniștește el.
Așa că ea a acceptat, s-au căsătorit, și apoi au plecat în luna de miere, la mare. Într-o dimineață, pe când erau la plajă pe marginea piscinei, el se ridică de pe șezlong, se cațără la trambulina de 10 metri și execută o săritură șurub cu două întoarceri la 90 de grade și o rotație completă, apoi o intrare perfectă în apă la aterizare. După încă vreo câteva demonstrații, se întoarce înapoi pe șezlong ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
- Ai fost incredibil, iubitule! îl întâmpină ea, încă surprinsă de reprezentație.
- Am fost campion olimpic la sărituri. Vezi, ți-am spus că ne vom cunoaște, încetul cu încetul...

Apoi femeia se ridică și ea de pe șezlong, intră în piscină și începe să înoate. După vreo 50 de lungimi de bazin, fără pauză, se întoarce înapoi pe șezlong, nearătând nici cel mai mic semn de oboseală.
- Ooo, incredibil, iubito, te pomenești că și tu ai fost campioană la vreo probă de rezistență la înot!
- Nu, spune ea, am fost damă de companie la Brăila, dar lucram pe ambele maluri ale Dunării...

Un fel de salată de gânduri

 

ÎN LOC DE MOTTO:

Legea lui Ohm (sau Legea conducției electrice) se aplică pentru conductori electrici la capetele cărora se aplică tensiuni electrice. Legea lui Ohm spune că într-un circuit intensitatea (I) curentului electric este direct proporțională cu tensiunea aplicată și invers proporțională cu rezistența (R) din circuit. Formula matematică a legii lui Ohm este:   I = U/ R

unde:

I este intensitatea curentului, măsurată în amperi;

U este tensiunea aplicată, măsurată în volți;

R este rezistența circuitului, măsurată în ohmi.

 

     Tot căutându-mi surse externe de Inspirație, am găsit tot felul de „chestii”, unele amuzante, altele destul de interesante și, în fine, doar niște prostioare nostime. Dar chiar nu-mi arde acum, în vremurile astea și cu vremea asta mai mult decât capricioasă, să mă scufund în meditații filosofice sau să-mi pun întrebări abisale (care la mine, din cauza firii destul de superficiale și cu aplecare spre hlizeală, rămân cel mai adesea fără răspuns). Din cele cinci-șase „subiecte” găsite, o să mă opresc doar la trei. Bun, trec rapid peste Legea lui Ohm, pe care am pus-o „în loc de motto” (după ce am râs vreo cinci minute la „figura de mai sus”, auzi, „OHM TRĂI ȘI OHM VEDEA”, ha-ha-ha), grăbindu-mă să îmi (și să vă) reamintesc un cântecel care făcea deliciul nostru pe vremea când eram la grădiniță, și mă opresc cu explicațiile la cuvântul pe care dexonline.ro l-a declarat „al zilei”. Și apoi, bineînțeles, un banc sau două.

 

„În pădurea cu alune

Aveau casa doi pitici

Vine pupăza şi spune

Vreau să stau şi eu aici

Pu-pu-pu, pu-pu-pu

Vreau să stau şi eu aici (bis)

Iată vine şi-o broscuţă

Ţup, ţup, ţup sărind mereu

Dacă e loc în căsuţă

Tare-aş vrea să stau şi eu

Ţup, ţup, ţup, ţup, ţup, ţup

Tare-aş vrea să stau şi eu (bis)

Şoricelul strigă-ndată

Iată şi eu am venit

Casa voastră e curată

Noroc, bine v-am găsit

Chiţ-chiţ-chiţ, chiţ-chiţ-chiţ

Noroc, bine v-am găsit (bis)

Şi-n căsuţa cea drăguţă

Stau vreo cinci prieteni mici

Şoricelul şi-o broscuţă,

Pupăza şi doi pitici

Tra-la-la, tra-la-la

Stau vreo cinci prieteni mici (bis)

(Nu am găsit autorul, nici al melodiei, nici al versurilor, e cântecel din folclor...)

Cuvântul zilei: Karite smi [At: DN3 / E: fr karité] Arbore din Africa ecuatorială, din ale cărui semințe se scoate o materie grasă, comestibilă. Sursa: MDA2 (2010)

„Karité - Vitellaria paradoxa, cunoscută în mod obișnuit sub numele de arbore de shea, arbore shi sau vitellaria, este un arbore din familia Sapotaceae. Este singura specie din genul Vitellaria și este originară din Africa.” (Wikipedia)

Arată așa:

       

BANCURI (mai vechi și mai „spuse” de vreo câteva ori, dar...):

Două blonde la un meci de rugbi.

– Îi vezi pe ăia care s-au strâns grămadă? o întreabă una pe cealaltă.

– Da, ce-i cu ei?

– Pariez că în clipa asta s-au strâns ca să ne bârfească!

*

– Măi copile, mi se plânge maică-ta că vorbește cu tine și tu n-o asculți.

– Păi, să vezi, tăticule…

– Lasă scuzele! Spune-mi, cum reușești să faci asta!

*

Un purice intră văl-vârtej într-un bar, comandă un whisky dublu, îl dă peste cap, merge la etaj, iese pe balcon și sare. Aterizează pe burtă, în praf, și exclamă înciudat: 

- La naiba, iar mi-au furat câinele!

Gânduri care mai învață câte ceva...

     Azi dimineață (muuuuult prea de dimineață pentru o zi de duminică, aș zice eu, dar asta e, sunt o matinală, și asta acum, când sunt pensionară, căci în tinerețe adoram să dorm până mai târzior), m-am trezit îngânând, în timp ce-mi „executam” rutina de fiecare zi, „La noi, la Brăila/ La tanti Elvira/ Ușor se câștiiigă lira...” Am mai spus-o, nici măcar nu mai încerc să-mi explic aceste „sclipiri” (ca să nu folosesc englezitul „fleșbecuri”, adică pluralul de la flashback) din adâncul misterios al memoriei mele, de ce apar, ce legătură au între ele, ce-mi transmite mie Universul atunci când le am, așa că pur și simplu le iau ca atare și trec mai departe. Dar mai și învăț câte ceva. Ce știam eu despre Brăila? Că este un oraș de pe malul Dunării, că i se spunea Orașul Salcâmilor (din pricina romanului lui Mihail Sebastian și a mulțimii de salcâmi din urbe), că pe-acolo a hălăduit celebrul bandit Terente, că Panait Istrati a fost inspirat de frumusețea brăilencelor când a scris „Chira Chiralina”. Și cam atât. Iată ce am aflat în plus, căci am mai mărturisit asta (adică faptul că ador să aflu lucruri noi):

Brăila (în bulgară Браила, în turcă Ibrail) este municipiul de reședință al județului cu același nume, Muntenia, România. Orașul este situat pe malul stâng al Dunării. (...) Brăila este o veche așezare pe malul stâng al Dunării, apărând cu numele „Drinago” într-o veche descriere geografică și de călătorii spaniolă, "Libro del conoscimiento" (1350), dar și pe câteva hărți catalane (Angellino de Dalorto, 1325 - 1330 și Angelino Dulcert, 1339). Este menționat ca Brayla în 1368 într-un privilegiu de transport și comerț acordat neguțătorilor brașoveni. Orașul a fost ocupat de turci în 1538-1540, fiind raia (sau kaza) de la 1554 până la sfârșitul războiului ruso-turc din 1828 - 1829, perioadă în care este numit Ibrail. În secolul al XV-lea, numele Brăilei este amintit sub forma Breil, într-o mențiune a Cancelariei Voievodului „Tibor din Transilvania”. Perioada de maximă înflorire o are la începutul secolului XX, când este un important port de intrare-ieșire a mărfurilor din România. Este accesibil navelor maritime de dimensiuni mici și medii. (Sursa: Wikipedia. Enciclopedia liberă)

***

„Unul dintre cele mai vehiculate mituri despre Brăila este cel al caselor de toleranță care funcționau cu zecile în perioada când activitatea portuară înfloritoare atrăgea vapoare şi marinari din întreaga lume. A rămas în legendă un bordel care se pare că a funcționat chiar în zona portului, al unei matroane numită Elvira. „La noi, la Brăila/ La tanti Elvira / Uşor se câştigă lira / Femeia muncește / Bărbatul plăteşte / Ce bine-i la noi, la Brăila”, aşa sunau versurile unei binecunoscute melodii din epocă. Bordelul lui Elvira nu părea a fi unul cu o clientelă prea selectă, din moment ce se povestește că prostituatele de aici căpătaseră o mare dexteritate în a arunca ţucalul cu urină direct în capul mușteriilor care încercau să plece fără să plătească.”

*

„Un recensământ al populației din 1891 arăta că la Brăila doar 64,5% erau români, restul populaţiei fiind reprezentată în proporție de 9,1% de greci, 3,8% de unguri, 2,1% de bulgari, 1,5% de evrei, 0,9% austrieci, 0,8% turci, 0,8% germani, 0,6% ruşi. Mai erau în oraş şi locuitori de etnie franceză, engleză şi elveţiană, plus macedoneni, albanezi, tătari, ucraineni, croaţi şi romi.”

*

„Brăila dădea, la începutul secolului XX, prețul cerealelor din întreaga lume, fiind faimoasă pentru Bursa Grâului care funcţiona în oraş. Armatorii şi comercianţii aveau afaceri înfloritoare, care se pot vedea şi astăzi în frumuseţea clădirilor construite în acea perioadă de prosperitate a oraşului. De altfel, centrul vechi al Brăilei este considerat în prezent un adevărat muzeu de arhitectură veche, datorită faptului că imobilele din acea perioadă nu au fost demolate în perioada regimului comunist.”

*

„Există credinţa că sub oraşul vechi se află o ramificaţie de hrube rămase din vremea când Brăila era raia turcească. Se spune că unele tunele erau atât de mari încât se putea merge călare pe ele. Hrubele aveau aplicaţii militare, fiind construite ca rute de scăpare în cazul în care zidurile cetăţii cedau în faţa unui asediu inamic. Din păcate, în anii '50, regimul comunist a astupat deliberat hrubele descoperite în centrul vechi, pentru a stabiliza terenul. În prezent, autorităţile brăilene încearcă să indentifice câteva din rutele subterane, pentru a le restaura şi include într-un circuit turistic.”

(Sursa: adevarul.ro)