SPERANȚE, URĂRI, GÂNDURI BUNE

    

MOTTO: „Olecuţă! Diminutivul acesta îmi pare un categoric superlativ.” (Ion Luca Caragiale în „Monopol...”) 

 

    Ei, domniile voastre, iată-ne în ultima zi a anului „douăzeci-douăzeci”. Pentru mine (și cred că nu numai pentru mine) acest an a fost exact așa cum se arată în poza de mai sus, pe care am găsit-o pe Facebook și la vederea căreia m-a luat cu râsu'-plânsu' preț de vreo cincizeci de secunde. Da, așa a fost anul ăsta, „câh”, cu dureri, cu pierderi și, mai cu seamă, cu spectrul Covid-ului, ce ne-a băgat pe toți în sperieți. Așa că astăzi o să folosesc, în ceea ce privește scrierea de față, superlativul din motto, „olecuță”, și o să-mi iau un „adio” scurt de la anul ăsta, sperând din tot sufletul că Anul Nou 2021 va unul mai bun, mai liniștit, mai cu sănătate și bucurii.

 LA MULȚI ANI!

Gânduri înotând prin amintiri

  

În loc de motto:

„Rică nu știa să zică
Râu, rățușcă, rămurică
Dar de când băiatu-nvață
Poezia despre rață
Rică știe-acum să zică
Râu, rățușcă, rămurică.”

 

    Deci, ieri am exemplificat unul dintre cuvintele găsite pe dexonline.ro (adică rotacism), punând în titlu un vers din poezia aceasta pentru copii, deși eu n-am avut niciodată probleme cu pronunțarea lui „r” și nici n-am fost la logoped ca să o învăț. Nu mai intru în meandrele absconse ale originii și conotațiilor acestei poezii, căci am alte lucruri mai bune de făcut. Și de scris. Imaginea de mai sus mă reprezintă azi (și nu numai azi) cel mai bine. Deci, simțindu-mă ca acel boboc de rață (c'est-à-dire dezorientată, un pic neîncrezătoare, dezamăgită, singură, grăsuță, sceptică, dar și naivă), mi-am lăsat gândurile să înoate într-o mare de amintiri nostalgice. Amintiri nostalgice despre locul unde mi-am făcut „apostolatul” în ale carierei de profesor, un loc frumos, cu oameni și mai frumoși, primitori, veseli și cu sufletul ca pâinea caldă. Iată una dintre amintiri: abia sosită în Păuneștiul de Vrancea, unde urma să predau limba franceză, am fost trimisă de cei din cancelarie, prin vocea șugubeață a unuia dintre profesorii de română, să iau ceva de ronțăit de la birtul din centrul comunei, adică la doi pași de școală. Mi s-a zis că așa era tradiția, noii veniți aveau datoria să se ducă, rând pe rând, după micile „gustări” de la pauza mare. Și mi s-a mai zis să-l caut chiar pe șeful localului, Tăbârță. Mă duc, salut politicoasă, îl caut pe respectivul domn și-i zic: „Domnu' Tăbârță, sunt noua profesoară de franceză, cei de la școală m-au trimis să iau câte ceva de mâncare.” Omul mă salută și el politicos, și, râzând, îmi replică: „Merge farsa asta de nu știu câți ani, și toată lumea se amuză, iar și iar. Chiar și eu. Donșoară profesoară, nu ăsta-i numele meu, nu mă cheamă Tăbârță, asta-i porecla!” Îmi cer scuze, iau gustările și plec destul de nervoasă spre școală. Pe drum mi-au trecut nervii și jena, m-am amuzat chiar, iar când mi-am făcut intrarea „triumfală” în cancelaria plină și toți au început să râdă în hohote, bineînțeles, am râs și eu...

Gânduri care zic: „râu, rățușcă, rămurică”

  

MOTTO: „Speranța nu înseamnă faptul că aştepţi ca totul să îţi meargă bine, ci faptul că faci ca totul să aibă un scop.”  (Vaclav Havel)

     Da, am ținut neapărat să scriu și azi. Face parte din „tratament”. Da, (mi-)am promis să povestesc de spre Tăbârță. Mâine. Da, titlul a fost pus cu gândul la „r”-ul de la rotacism. Dar „expresia” are și ea povestea ei. Poveste care rămâne pentru poimâine. Azi, cuvintele din dexonline.ro:

Cuvântul aleatoriu: MÚCLES interj. (Arg.) Tăcere! Ssst! [Var.: mócles interj.] – Din țig. muk les. Sursa: DEX '09 (2009). Și: Mucles i. [At: ALECSANDRI, T. 736 / V: moc~, moclis / E: rrm muk les] (Arg) 1 Cuvânt prin care se adresează cuiva îndemnul de a păstra un secret Si: (reg) meclez (1). 2 Cuvânt prin care se impune cuiva tăcere Si: (reg) meclez (2). Sursa: MDA2 (2010).

Cuvântul zilei: ROTACÍSM, (2) rotacisme, s. n. 1. Fenomen fonetic care constă în transformarea unei consoane intervocalice în „r”. 2. Transformarea în limba română a lui „n” intervocalic în „r”, la cuvintele moștenite din limba latină. – Din fr. rhotacisme. Sursa: DEX '09 (2009). Cheia alegerii: În 1873 se naște Ovid Densușianu, lingvist cu lucrări etimologice de pionierat pentru limba română.

   Și o poezie la citirea căreia, mereu-mereu, îmi dau lacrimile:

Adrian Păunescu - „Spune-mi ceva!”

„Dacă-am să te chem
Dă-mi măcar un semn
Fie și-un blestem
Din partea ta.
Totuși nu știu cum
Pentru-atâta drum
Ce-a-nceput acum
Spune-mi ceva.
În noaptea despărțirii dintre noi
Copacii cad pe drum din doi în doi,
În ochi mă bate viscolul câinesc
Și am venit să-ți spun că te iubesc.
Probabil drumul meu va duce-n iad
Mă-mpiedic de o lacrimă și cad
Și iar adorm și iar mi-e dat un vis
Că biata cifră doi s-a sinucis.
Și de atâta viscol vestitor
Nu ochii mei, ci ochii tăi mă dor,
Că tineri am intrat și cu ce rost
Și ce bătrâni ieșim din tot ce-a fost.
Nici aripile zboruri nu mai pot,
E numai despărțire peste tot
Și se aude că va fi mai greu
De cât vom fi departe tu și eu.
Dar nu pentru a-ți spune că e rău
Am dat cu bulgări mari în geamul tău,
Ci ca să știi, în viscolul câinesc,
Că plec și mor și plâng și te iubesc.
Și vreau să-ți dau cu acte înapoi
Dezastrul împărțirilor la doi,
Ca să-nțelegi și tu ce-i cuplul frânt
Și cum e să fii singur pe pământ.”

 

    Acum niște glume (mai multe ca de obicei), care la mine sigur or să aibă efectul frecției la picior de lemn, dar...

Un tip intră cu mașina în service, și imediat unul dintre mecanici îi spune:
- E ruptă cureaua!
- Ești tare! Cum ți-ai dat seama?
- Păi, ţi-au căzut pantalonii!

&&&
La o ședință a Alcoolicilor Anonimi, prezentatorul a făcut o expunere înflăcărată, care s-a încheiat așa:
- Sper că va veni odată timpul când omenirea va arunca tot alcoolul în mare.
Din sală, un participant zice:
- Aveți întregul meu sprijin, domnule, și eu sper asta.
Oratorul se înclină și-i răspunde:
- Vă mulțumesc, domnule, ați devenit, desigur, un adversar înverșunat al alcoolului.
- Nu, sunt scafandru...

&&&
Nevasta unui preot nu prea bogat vine de la oraș cu o rochie nouă. Când vede chitanța de 400 de lei, preotul se face foc:
- Eu pun bani deoparte ca să avem mâncare şi să întrețin casa, iar tu?!
- Bărbate, nu m-am putut abține, tentația era prea mare. Era ca şi cum un demon mi-ar fi șoptit: „Îţi stă bine! Îţi stă bine!"
- Păi, şi de ce n-ai zis cum te-am învățat eu: „Piei, Satană, pleacă de lângă mine!"
- Aşa am zis, dar el a continuat: „Și de la distanță îţi stă bine!"

&&&
Judecătorul:
- Sunteți căsătorit?
Martorul lasă ochii în jos și oftează prelung...
- Să se consemneze că martorul e căsătorit, dictează judecătorul stenografei.
&&&

- Du-te și mai cumpără niște bere! zice ardeleanul Ion către nevastă-sa.
- Mă Ioane, no, poate îmi zici și cuvântul magic!?
- „Hocus-pocus”, tu, muiere, marș în fugă după bere!

&&&
Soția îl întreabă pe soț:
- L-ai văzut pe tipul care m-a salvat, când eram gata să mă înec?
- Da, a fost la mine și și-a cerut scuze...
&&&

O blondă intervievată:
- Câți soți ai avut?
- Doar ai mei? Sau așa... în general?

&&&
Un cuplu trece prin fața unei cofetarii:
- Mmmmm, ce bine miroase, spune ea.
- Dacă vrei, mai trecem o dată, zice el.

&&&
Două prietene stau de vorbă. Una dintre ele zice:
- Știi, aseară am avut o discuție serioasă cu soțul meu și acum el nu fumează, nu bea și nu se uită la alte femei. Stă liniștit la spital, la reanimare...

&&&
Un tânăr îi spune prietenului său:
- Ieri mi-a găsit prietena urme de ruj pe cămașă și miroseam a parfum de femeie din cap până-n picioare. Nu știam ce să fac, cum să „mă scot”, așa că i-am zis rapid că sunt reprezentant „Avon”!