MOTTO:
„Ceea ce urăște cel mai mult turma este un OM care gândește diferit; ea nu urăște atât de mult opinia lui în sine, ci ÎNDRĂZNEALA acelui individ de a avea curajul să gândească singur, să fie diferit, exact ceea ce turma nu știe să facă.” (Arthur Schopenhauer)
E o duminică ploioasă și, deși se apropie 1 iunie, sentimentul meu predominant este că suntem în plină toamnă. Ei și ca să nu-mi mai fac probleme din cauza gândurilor mohorâte și cenușii, le-am trimis la culcare, dar nici celelalte nu au o dispoziție prea grozavă, așa că am căutat împreună o imagine care să spună: „Și ce dacă plouă, e bine, e frumos, așa că voi zâmbi!” Și am găsit-o. Mă rog, n-am prea zâmbit, nici eu și nici gândurile care nu dorm, căci nu ne arde deloc, dar am mers să căutăm cuvinte prin DEX. Și am găsit un cuvânt aleatoriu:
👀
ANERGÍE s.f. 1. Lipsă de reacție a organismului la antigeni. 2. Energie termică corespunzătoare unui sistem fizic aflat în echilibru termodinamic cu mediul înconjurător și care nu poate fi transformată în lucru mecanic. – Din fr. anergie. Sursa: DEX '09 (2009).
Apoi, cuvântul zilei:
👀
CIVÍT, -Ă, civiți, -te, adj. (Pop.) Albastru-închis; vânăt. – Din tc. čivit. Sursa: DEX '09 (2009). Cheia alegerii: Ziua internațională a căștilor albastre sau Ziua internațională a forțelor ONU de menținere a păcii.
💤 Ca să nu adorm, mi-am spus niște glume:
O blondă s-a dus să-și ia permisul de conducere. La examen, polițistul o întreabă:
– Știți cum funcționează motorul mașinii?
– Pot să explic cu cuvintele mele?
– Da, bineînțeles.
– Vrummm, vrummm, vruuummmm…
%
- Cea mai mare pasiune a mea sunt peștișorii, se destăinuie un înalt funcționar unui prieten. În fiecare zi, petrec ore întregi în fata acvariului, fără să mă mișc și fără să îmi pot desprinde privirile pline de încântare de la micul univers al peștișorilor în culori și nuanțe încântătoare.
– Și soția ta ce zice?
– Păi, ea habar n-are că eu am un acvariu uriaș la mine în birou, la minister...
%
- Draga mea, unde ești?
– Iubi, sunt în mașină, dar un tramvai mă urmărește!
– Dragă, ieși de pe linia de tramvai şi pornește GPS-ul, te va ajuta să ajungi acasă…
– Nu pornesc niciun GPS, că nu vorbesc cu el, ne-am certat azi dimineață!
💭 Mda, n-am adormit încă, dar nici nu m-am amuzat din cale-afară. Pe fondul sonor al ploii de-afară, o să-mi reamintesc acum poezia „Joc” a Anei Blandiana:
„Uite, ploaia coase
Cerul de pământ
Cu fir de mătase
Răsucit de vânt.
Uite, iarba țese
Pământul de nori.
M-am gândit adese-
Ori, adeseori:
De la voi se vede
Iarba ca o ploaie
Care curge verde
Peste cer şi-l moaie,
Iar ploaia o fi
Pe-a norilor cale
O iarbă mai gri
Sub tălpile tale.
Hai să facem schimb,
Să vezi şi tu cum e -
Tu îmi dai un nimb,
Eu îţi dau un nume;
Iar dacă ne-ntreabă
Care-or fi din două -
Ploaia-n nori e iarbă,
Iarba-n ceruri plouă;
De ne ispitește
Care-i adevărul -
Ploaia-n nouri crește,
Iarba spală cerul.”
