Gândurile altora

Am încercat să scriu astăzi ceva, orice, cât de puţin, dar sunt preocupată de nişte lucruri foarte "terre-à-terre" şi nu mai am nici inspiraţie, nici umor. Nu vreau să mă laud singură, dar chiar au fost momente când le-am avut pe amândouă. Deh, dacă nu se poate altfel, vom merge prin diverse cărţi şi vom cita ce-au gândit alţii:

* "Nu contează cât de încet mergi, atâta vreme cât nu te opreşti". Kong Fu Zi (Confucius)

* "Cunoaşterea altora e inteligenţă, cunoaşterea de sine e adevărata înţelepciune. Stăpânirea asupra altora este tărie, stăpânirea de sine este adevărata putere". Lao Tse

* "Niciodată să nu te cerţi cu o femeie obosită, sau cu una odihnită". Murphy

* "Există două moduri de a-ţi trăi viaţa: primul este să crezi că nimic nu e un miracol, al doilea este să crezi că totul e un miracol. De un lucru sunt sigur - Dumnezeu există!" A. Einstein

* "Pleacă-ai noştri, vin ai noştri

    E sloganul cunoscut.

    Iarăşi am votat ca proştii

    Şi cu asta, ce-am făcut?"

                C-tin Tănase ( o strofă din cunoscutul cuplet de la "Cărăbuş")

Gânduri de toamnă

      Motto:

        *  "Dragostea îndelung rabdă, dragostea este binevoitoare, dragostea 
          nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte".
        *  "Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, 
         toate le rabdă".
        *  "Dragostea nu cade niciodată". 
                                (Corinteni, , cap. XIII, 4, 7, 8.)

     Anul acesta am luat hotărârea (deh, cât o să mă ţină, văd eu...) de a nu mai lăsa toamna să mă întristeze, cu ploile ei, cu frunzele care cad, cu zilele din ce în ce mai scurte, mă rog, cu tot arsenalul ei de melancolii ce ne pregătesc, pe noi, fiinţele umane, pentru iarnă. Am să încerc să văd partea plină a paharului (mai ales la figurat, dar şi la propriu, pentru că abia aştept să beau nişte must!) şi am să mă bucur de ultimele zile cu soare (nu astăzi, însă, căci stă să plouă). Aşa că, nu-mi rămâne decât să sper că va fi o vară indiană şi, mai ales, că va veni o iarnă blânduţă. Şi, bineînţeles, să sper că voi avea parte de mai multă dragoste în viaţa mea decât am acum.

 

Gânduri blonde

        
              Motto:
       Discuţie între două blonde:
      - Fată, cum se zice corect, Irak sau Iran?
      - La ce?!

             De vreo douăzeci şi cinci de ani încoace (şi rima din "Mioriţa", uşor adaptată, îmi vine brusc în minte, "gura nu-mi mai tace", dar nu despre asta vreau să scriu azi) m-am hotărât să fiu blondă. Adică, să-mi vopsesc amestecul meu de păr şaten şi cărunt în diverse nuanţe (mai mult sau mai puţin reuşite) de blond. Zic asta nu ca să accentuez că nu sunt blondă naturală (blondele frumoase şi naturale fiind, în general, înfăţişate ca reprezentante de frunte ale prostiei omeneşti), pentru că ştiu că nu sunt frumoasă, şi ştiu  că nici proastă nu sunt (deşi, recunosc, m-am purtat de multe ori aşa). Dar, cum bine zice Creangă ("Ştiu că sunt prost, dar când privesc în jur prind curaj"), îmi trece repede necazul că m-am purtat sau am gândit prosteşte, pentru că alţii, în jurul meu, sunt deja profesori doctori (sau doctoranzi) în ale Prostiei. Eu cred că lumea din jur devine din ce în ce mai urâtă, sordidă, mai plină de proşti, mitocani, încrezuţi, mincinoşi şi, pentru că e la modă, stresaţi.

         Ei bine, eu nu vreau să mai am de-a face cu astfel de specimene, deci îmi voi vedea de muncile mele (făcute cu drag în grădină, la casă sau asupra gândurilor mele), voi citi prin "cele cărţi", voi scrie, voi fecventa doar oameni de la care am ce învăţa, cu umor şi cu bun simţ (sunt mai rari, dar se mai găsesc), şi voi încerca să ajung în punctul unde nu mă mai interesează nimic altceva. Pentru că mi-e teamă că într-un areal restrâns (cum e satul meu, Domneşti, de pildă) aceste groaznice "boli" (pe care le-am înşirat mai sus, şi la care pot adăuga lenea, lipsa de respect pentru valorile autentice, dorinţa de a imita modele nedemne de imitat, închinarea totală la Măria sa Banul, prejudecăţile, închistarea în nişte convenienţe desuete) ale oamenilor din jur să nu se ia şi la mine. Bine, ca să fiu sinceră, ceva forme uşoare ale unora dintre bolile astea le-am avut şi eu, dar sunt pe cale de a mă vindeca. Am să închei cu o glumiţă absolut fabuloasă, aşa, pentru a face haz de necaz (doamnele de o anumită vârstă cred vor fi de acord cu mine):

         "Cei şapte pitici ai Menopauzei: Scărpinici, Nervoşel, Transpiratu', Somnorilă, Balonatu', Uitucel şi Nebunici".