Fobii insinuate printre gânduri

  

  Citind ceva ieri, online, căci e mai rapid și mai ușor (adică, acel „ceva” fiind despre lucruri mai puțin cunoscute cu privire la scriitorii celebri) găsesc afirmația cum că „Ernest Hemingway suferea de peirafobie, adică teama patologică de a vorbi în public”. Îmi zic, în sinea mea, „Hai, mai lăsați-mă! Ia te uită, deci eu nu sunt doar timidă, ușor anxioasă, și fără prea multă încredere în mine, sunt de-a dreptul peirofobă”. Caut cuvântul. Niciun dicționar „serios” nu-l știa, toate mă trimiteau,  politicoase, dar și cu o ușoară condescendență, la „pirofobie” („teamă exagerată de foc”). Wikipedia, pe de altă parte, la LISTA CU FOBII (pe care n-am îndrăznit s-o parcurg în întregime, de teamă să nu mai descopăr și altele de care „sufăr”) dă cuvântul „glosofobie” pentru teama de a vorbi în public. Ce să mai cred? O să capăt, în curând, „internetofobie”, pentru că mișună pe-acolo tot felul de „chestii”, suntem bombardați cu o cantitate exacerbată de informații, trebuie mult timp și mulți nervi ca să selectezi ce-ți e necesar, iar bietul meu creier are momente când zice: „HO!” Dar, hai să-mi văd de cuvintele de azi:

Cuvântul aleatoriu: ADIPSÍE s. f. Lipsă parțială sau totală a senzației de sete. – Din fr. adipsie. (Sursa: DEX '09-2009).

Cuvântul lunii: (Tot) RECRUDESCENȚĂ.
Cuvântul zilei: BLÁGĂ, blăgi, s. f. (Reg.) Bogăție, avere. – Din sb. blago. (Sursa: DLRM - 1958). Cheia alegerii: S-a născut, în anul 1930, Warren Buffett, investitor, om de afaceri și filantrop american. Este recunoscut ca fiind al patrulea în lista celor mai bogați oameni din lume în anul 2020. 

 

 GLUME:

 

- Domnule senator, având în vedere starea sistemului cardiovascular și a plămânilor,  va trebui să renunţaţi la fumat, la băutură şi la femei...

-  Dar bine, domnule doctor, sunt încă un bărbat în putere!

-  Da, aveți dreptate! Veţi putea să vă bărbieriți în continuare!

 &

– Eu, se lăudă odată un pescar, am prins un peşte care avea 50 de centimetri.
– Să fii tu sănătos, eu am prins peşti care aveau mai mult de 50 de centimetri.
– Da, dar peştele meu îi avea între ochi...

&

 - Ştii, Marcela e pe trei sferturi măritată cu Vasile.

- Cum așa, „pe trei sferturi”?!

- Păi, ea e de acord, părinții ei și-ai lui, de asemenea...

 

 

Gânduri care zic yáʼátʼééh (bună ziua)

    

   Cred că n-am mai văzut un film cu indieni (adică, pieile roșii, nu trăitorii în India, căci la filmele cu aceștia de pe urmă râd ca proasta-n târg, cum râdeam și la filmele nord-coreene, pe vremuri) de vreo zece ani. Și nici nu am citit ceva despre ei în ultima vreme. Și totuși, azi noapte, am visat că eram într-un trib de indieni (nu știu sigur cum se numeau), poate în America, poate în Canada, habar n-am, dar înțelegeam tot ce vorbeau (și, evident, nu vorbeau în română). Eram un fel de „negociatoare” între căpeteniile a două triburi, încercând, cu diplomație, să evit un război sângeros. Îmi vine să râd și acum de felul cum arătam în hainele acelea ale lor, de altfel foarte pitorești. Visele astea sunt extraordinar de pline de sensuri. Din păcate, eu îmi aduc aminte destul de rar ce visez (deh, cred că doctorul ăla neamț m-a cam zăpăcit de cap) și ultimele aduceri aminte au fost despre niște coșmaruri. Pentru că reflectau tristețile mele, și temerile mele, și micile sau marile mele necazuri. Acum cred că încep să revin la linia (mea) de plutire și, după visul de azi noapte, mă simt destul de bine: am evitat războiul, și „subiectul” lui m-a făcut să recitesc azi câte ceva despre tribul Navajo și despre scrierea navajo. Dar despre asta, în altă postare. Acum vreau doar să trec aici (întru neuitare) câteva cuvinte care, dintr-un motiv ce nu mi-l pot explica, îmi plac. Nu înseamnă că le și folosesc, dar îmi plac: touché, swahili, Mitsotakis, Navajo, licurici, făinoșag, Kalimera, miculuț, milostenie, Doamne-ajută. Pe ultimul chiar îl folosesc, foarte des, și parcă îmi dă mereu speranță și curaj...

Expresii printre gânduri

    Ieri scriam despre mai nimic (sau, și mai tragic, despre nimicuri) și titlul postării era VĂLMĂȘAG DE GÂNDURI. Mda, vreau să spun că astăzi e un alt vălmășag de gânduri prin mintea mea, pe cele de ieri le-am uitat, dar, până nu reușesc să le pun în ordine, inspirația mea refuză cu desăvârșire să iasă din iatacul ei, unde cred că moțăie sau visează la cai verzi pe pereți. O să am eu o „ședință” și cu dânsa, după ce o să termin cu așezarea la locul lor a gândurilor mele destul de învălmășite.  

   Deci, ia să vedem, VĂLMĂȘÁG, vălmășaguri, subst. neutru - Învălmășeală, neorânduială, dezordine; obiecte sau ființe aflate în neorânduială, învălmășite. – [De-a] valma + suf. -șag (Sursa: DEX 2009). Acum, argotic vorbind, cât mă odihnesc un pic, o să tai frunză la câini și o să-mi aduc aminte niște expresii pe care le-am găsit destul de bine explicate într-un ziar online:

„A face capul calendar” este o expresie folosită atunci când cineva zăpăceşte o persoană cu o multitudine de informaţii. Expresia vine de la faptul că în anii 1800 calendarele erau ca o mică enciclopedie deoarece conţineau tot felul de cifre, date astronomice, istorice sau biografice, care erau imposibil de memorat. 

„A vinde pielea ursului din pădure” înseamnă a promite un lucru pe care nu îl ai. Expresia a fost preluată din fabula „Ursul şi cei doi tovarăşi”, scrisă de La Fontaine. Doi prieteni i-au promis unui blănar pielea unui urs care încă era viu, însă când au mers în pădure şi s-au întâlnit cu ursul, unul dintre ei s-a urcat în copac, iar celălalt a făcut pe mortul. Acestuia din urmă ursul i-a spus „să nu vinzi pielea mea, până nu mă vei fi ucis mai întâi”. 

„La paştele cailor” este o expresie folosită când vine vorba despre ceva care nu va avea loc niciodată. Expresia provine din Transilvania şi vine de la legenda în care, atunci când Fecioara Maria l-a născut pe Iisus Hristos, caii au făcut o gălăgie de nedescris. Atunci, Fecioara i-ar fi blestemat să fie flămânzi incontinuu, în afară de o zi pe an, respectiv Paştele Cailor.

„În al nouălea cer” este o expresie folosită atunci când cineva este în culmea fericirii. Pe vremuri, oamenii credeau că lumea este împărţită pe mai multe trepte, iar al nouălea cer era destinat „preafericiţilor”. 

„Acarul Păun” este o expresie care înseamnă ţap ispăşitor. Expresia provine de la un personaj real, Ion Păun, care era acar (muncitor feroviar) şi care a fost găsit vinovat de ciocnirea a două trenuri, accident feroviar produs pe 4 iulie 1923 într-o gară din judeţul Buzău. În urma acestui accident au murit 66 de persoane, iar alte 105 au fost rănite, iar ancheta a scos la iveală că vinovat este acarul Păun, în ciuda faptului că responsabilitatea le aparţinea şefilor gării. 

„Dacă tăceai filozof rămâneai” se referă la oamenii care au un aspect de persoane deştepte, dar când vorbesc spun platitudini. Expresia provine din lucrarea filozofului antic Boethius – „Mângâierile filozofiei”. Acesta a ajuns la închisoare pentru că a spus unele lucruri care nu au fost pe placul regelui. 

„Vorbe de clacă” este o expresie folosită atunci când cineva vorbeşte inutil sau neserios. Originea expresiei vine de la micile adunări ce aveau loc pe vremuri între săteni, numite clacă. Aceştia se adunau şi se ajutau la muncă, iar în acest timp spuneau tot felul de snoave sau bârfe din sat. 

„Muncă de Sisif” este o expresie folosită atunci când cineva are de îndeplinit o muncă inutilă. Sisif este regele care a fost pedepsit de Zeus să urce un deal din infern cu o stâncă uriaşă în spate. De fiecare dată când Sisif ajungea în vârf, stânca aluneca, iar regele trebuia să ia munca de la capăt. (Sursa: https://adevarul.ro) 

    Păi, vorba lungă, sărăcia omului, așa că o să închei rapid cu un banc:

Un tătic cu băiețelul lui merg la cinema și văd un film cu indieni.

– De ce se vopsesc apașii pe față, tati?
– Se pregătesc de război, fiule.
 Într-o dimineață, puștiul vine repede la taică-său și strigă:
– Tati, tati, hai să ne facem valizele și să plecăm repede!
– De ce?
– Pentru că mama se pregătește de război!

VĂLMĂȘAG DE GANDURI

ÎN LOC DE MOTTO:

„Ferește-te să iei decizii bazându-te numai pe informaţiile aduse de cei care „îţi cântă în strună”. Ar trebui să primeşti veşti bune despre niște bani. Sau măcar o informaţie onorabilă. Pentru rezolvarea unor situaţii în domeniul profesional trebuie să dai dovadă de mai multă obiectivitate, să ai o perspectivă mai largă a problemei urmărite. Uneori, specializarea prea îngustă nu servește scopului. Pe de altă parte, ziua de astăzi este favorabilă domeniului sănătății, a tratamentelor, a tratamentelor cosmetice, a îngrijirii sănătății, în general. Seara o poţi petrece în mijlocul familiei şi al prietenilor, reflectând asupra modului cum ultimele evenimente sanitare influențează viața ta.” (Horoscop Balanță din „Capital”, de prof. Radu Ștefănescu).   

 

Bine, ce să zic, acum sunt liniștită, căci m-am lămurit despre ce-mi prezic astrele azi. Păi, una la mână, mie nu prea îmi cântă nimeni în strună. Veștile despre bani au fost, dar nu grozav de bune, ba „la din contra”, a trebuit să-mi dau ultimii bănuți din pensia pe luna asta pentru a-mi lua un boiler nou, pentru că cel vechi mi-a spus „pa”. Aștept acum informația onorabilă. Și o să încerc să pun în aplicare sfaturile (?!). Seara, însă, cu siguranță o voi petrece singură, dar, da, mă voi gândi cum mi-a influențat (și continuă să-mi influențeze) viața scârba asta de virus. 

 

Așa, deci horoscopul l-am „studiat” atentă, și am citit apoi, la nimereală, niște știri:

27 august 2020 -Titlurile dimineții la Europa FM

# Restaurantele, cinematografele și teatrele se vor putea redeschide la 1 septembrie, anunță președintele Klaus Iohannis. Regulile urmează să fie stabilite de autoritățile centrale.
# Votul pentru moțiunea de cenzură la adresa Cabinetului Orban se va da luni, 31 august – spune liderul PSD.
# România a fost pusă pe lista roșie COVID 19 de autoritățile belgiene. Românii vor fi obligați să își facă test și să intre în izolare, la intrarea în Belgia.
# Comisarul european pentru Comerţ a demisionat după ce a fost acuzat că a încălcat regulile sanitare anti-coronavirus participând la un dineu.

 

...Și niște bancuri:

- Uite ce e, m-am săturat de mania asta a vitezei! E pentru a treia oară când era cât pe ce să mă omori, se răstește soțul, înfuriat la culme.
– Iubitule, te rog, zice soția, mai dă-mi o șansă!
&

Soțul, venind acasă, o întreabă pe soție:

– Cum ți-a mers ziua, dulceață?

– Perfect, dragule. Am făcut ciorbă, am prăjit pește, am spălat geamurile și hainele copilului, precum și ale tale, am făcut curat, iar acum stau și croșetez. Dacă mâine nu achiți factura la Internet, te omor!

&

Un tip îi zice amicului său:

- Sunt foarte confuz. Când sunt la volan, am momente când nici nu mai știu care-i nevastă-mea şi care-i GPS-ul. Amândoi îmi spun ce să fac la fiecare o sută de metri.
&

– Doctore, spune pacientul, dacă este ceva ‎în neregulă cu mine, nu mă speria de moarte, dând bolii ‎un nume științific. Spune-mi ce este, dar pe ‎românește.‎

‎– Ei bine, spuse doctorul, ca sa fiu cinstit ‎cu tine, ești pur și simplu leneș.‎

‎– Mulțumesc din suflet, doctore, suspină pacientul cu ‎ușurare. Acum dă-mi și numele științific al ‎„bolii”, ca să pot să mă duc liniștit acasă și să-i spun ‎soției.‎

 

P.S. Despre vălmășagul de gânduri, cu altă ocazie...

Ploi peste gânduri

 

MOTTO:
„Unii oameni merg prin ploaie, alții doar se udă.” (Roger Miller)

Astăzi, timp de vreo oră, a plouat strașnic. Și, pentru a nu mă apuca somnul (care îmi tot da târcoale) dar, mai ales, pentru a nu risca o cădere în butoiul cu melancolie (la care mă predispune întotdeauna ploaia), m-am apucat să scriu ceva. Dar tot ce-mi vine acum în minte e bun de băgat la categoria „apă de ploaie”. Prin gândurile mele este o ploaie de banalități, în loc să fie, metaforic vorbind, o ploaie de stele, așa că o să renunț și o să plec de aici, nu înainte de a înșira mai jos câteva expresii  despre „a ploua” și „ploaie”. Ia să vedem, păi, avem: 

* A ploua cu găleata (sau ca din cofă), adică a ploua foarte tare, cu picături mari;

* Expresia „plouă de varsă”, sau „cu bulbuci”, „cu spume” (plouă foarte tare)

* A ploua ca prin sită (a ploua mărunt și des; a cerne, a bura)

* Expresia „parcă tot îi ninge și-i plouă” (despre o persoană posomorâtă și mereu nemulțumită)

* A se face că plouă  (expresie familiară, înseamnă a da impresia că nu observă un lucru sau un fapt neplăcut).

 

Ei, o să mă fac și eu că plouă în ceea ce privește ingrata asta de inspirație a mea, care e total absentă, și o să trec, inevitabil, la niște glume (mai precis, două):

 

 
Doi ardeleni, pe banca din fața casei, stăteau de vorbă despre ce se mai întâmplă prin lumea asta:
– No, Văsălie, io nu mai pot! De când cu Masterchefu’ ăsta, muierea mea o luat-o razna! Ieri o făcut ciorbă de fasole cu smochine.
– Mie-mi zici, Gheo? A mea o pus piersici în tocănița de cartofi! Cică, așa trebe, ca să-i dea... „fleivăr”.
– Mi-i și frică să mărg acasă, cine știe ce blăstămăție pune pe masă. Am mâncat mămăligă cu rodii, paștele ei de mâncare!
– Io mănânc pe ascuns, că mi-i milă s-o jignesc… A mea o făcut sarmale umplute cu creveți. Am așteptat să adoarmă ca să mânc un parizer cinstit!
– Stai un pic, nevastă-mea i-o pus la prunc la școală pită cu untură și andive.
– No, asta nu-i nimic: când am ținut pomană după mă-sa, o făcut colivă cu mascarpone și sirop de arțar! Flambată!
– Băi, nu se poa'...
– Da, da, așa-i!
– Atâta am vorbit de mâncare, că amu mi s-o făcut sete!
– Ie, și mie!
– No, hai să merem la crâșmă, să pușcăm niște shot-uri de Jägermeister!

&   

- Măi copile, se plânge maică-ta că vorbește cu tine și tu n-o asculți.

- Păi, să vezi, tăticule…

- Lasă scuzele! Spune-mi cum reușești să faci asta!

Memoria afectivă dând buzna printre gânduri...

  

MOTTO:

„Viața nu poate merge înainte decât uitând multe.” (Honoré de Balzac)

     Am mai scris de nenumărate ori despre asta: în ultima vreme, cam uit. Uit multe. Am scris și citate, am scris și bancuri despre uitare, dar când mi se întâmplă mie acest lucru, găsesc că nu e deloc amuzant. Și, când eram eu mai amărâtă, am găsit, cu ajutorul gentil al domnului Google, o postare pe un blog (adică, pe https://www.toxel.ro/) intitulată foarte încurajator: „Studiu: oamenii uituci sunt mai inteligenți.” Ha! Ce ușurare! Dar, ca să nu mă umflu prea mult în pene, vreau să-mi amintesc un pic ce e cu memoria asta:

„Memoria este o functie care permite pastrarea si revenirea constienta la lucrurile invatate anterior. In fiecare minut, memoria noastra este solicitata sa stocheze o noua informatie sau sa aduca la lumina o amintire pastrata intr-un colt al creierului. Se cunosc mai multe tipuri de memorie, clasificate in functie de anumite criterii, cum ar fi criteriul duratei de stocare a materialului, al tipurilor de informatii sau al organului implicat in memorarea informatiei. Aceste tipuri de memorie interactioneaza intre ele, dar depind de regiuni cerebrale distincte. Astfel, oamenii pot avea anumite forme de memorie mentinute in stare buna, in timp ce altele pot fi alterate. Dupa criteriul duratei de stocare a materialului, se disting doua tipuri de memorie: memoria pe termen scurt si memoria pe termen lung. Dupa criteriul tipurilor de informatii, exista memorie explicită si memorie implicită. In functie de organul folosit in stocarea informatiilor, se evidentiaza memoria vizuală, auditivă si motrice. (...) Mai există, de asemenea, alte trei tipuri de memorie: memoria tactilă, olfactivă si gustativă. Memoria tactila este foarte dezvoltata la persoanele nevazatoare. Cat despre memoria olfactiva si cea gustativa, acestea au rolul de a clasifica mirosurile si gusturile pe care le percepem.”(http://www.meditatiitop.ro/tipuri-de-memorie.html)

     Nu am răbdare să pun diacriticele pe unde trebuie, dar textul se poate recepta și așa. Pe mine, însă, mă interesează mai mult să fac vorbire despre memoria afectivă, care, de cele mai multe ori, cred că este un fel de combinație între memoria cerebrală și cea senzorială. Ei, legat de asta, zilele trecute mi-am amintit de celebrele bomboane de ciocolată „Vinga” și, nici că se putea altfel, m-am dus să mă documentez despre ele. Foarte interesant. Găsiți mai multe aici: https://tudorduică-transsylvanica.ro/istorie-banat/gustul-de-neuitat-al-bomboanelor-vinga/

     Și tot zilele trecute (adică ieri și alaltăieri) am mâncat, pentru prima oară în viața mea, corban. Îmi povestise, mai acum câțiva ani, despre acest delicios preparat, soțul unei prietene (din nefericire, el a plecat mult prea repede și prea brusc dintre noi) și, bineînțeles, atunci am înghițit în sec. Ei bine, ce să spun, realitatea a întrecut imaginația: este foarte, foarte bun! Și are o istorie foarte aparte, pe care, dacă vreți, o găsiți aici: https://www.info-delta.ro/retete-culinare-31/reteta/corban-55.html/

În regulă, acum voi încheia cu un banc: 

 

Un turist, trecând printr-un sat din Ardeal:

– Auzi, bade, în satul ăsta, unde faceți voi pălinca?

– D’apăi, dom’le dragă, vezi ’mneata biserica aia?

– Da.

– No, numa’ acolo nu!

Gânduri nehotărâte

  

MOTTO: „În general, oamenii vor să fie buni, dar nu prea buni și nu chiar tot timpul.” (George Orwell)

 

George Orwell (pseudonimul literar și jurnalistic al lui Eric Arthur Blair) (n. 25 iunie 1903, Motihari, statul Bihar, India Britanică - d. 21 ianuarie 1950, Londra, Regatul Unit) a fost un romancier, eseist, nuvelist, critic literar și jurnalist britanic, comentator la Radio BBC, editorialist și reporter. El a luptat ca voluntar în Războiul Civil din Spania de partea comuniștilor. A scris romane, eseuri și critică literară. George Orwell este autorul a două faimoase romane satiră în care atacă totalitarismul: Ferma Animalelor (1945) și O mie nouă sute optzeci și patru (1949).

 

MOTTO: „Dacă votul nostru ar putea schimba ceva, nimeni nu ne-ar mai lăsa să votăm.”  (Mark Twain)

Samuel Langhorne Clemens (30 noiembrie 1835 – 21 aprilie 1910), cunoscut sub pseudonimul literar Mark Twain, a fost un scriitor, satirist și umorist american, autorul popularelor romane „Aventurile lui Tom Sawyer”, „Prinț și cerșetor”, „Aventurile lui Huckleberry Finn” și „Un yankeu la curtea regelui Arthur”. În ciuda problemelor sale financiare, Twain a fost renumit pentru umorul și buna sa dispoziție, datorită cărora s-a bucurat de o popularitate imensă în întreaga lume. La apogeu, el a fost probabil cel mai popular american din acea vreme.

MOTTO: „Cel mai mare păcat de care ne-am putea face vin0vaţi faţă de ceilalți oameni nu este să îi urâm, ci să fim indiferenți. Aceasta este şi esența neomeniei.” (G. B. Shaw)

George Bernard Shaw (n. 26 iulie 1856, Dublin – d. 2 noiembrie 1950, Ayot Saint Lawrence) a fost un scriitor irlandez, laureat al premiului Nobel pentru literatură în 1925, considerat de unii critici ca unul din cei mai importanți dramaturgi de limbă engleză de la William Shakespeare. Shaw s-a făcut cunoscut atât ca autor de piese de teatru, cât și în calitate de critic de artă și publicist politic.

 

P.S. Și gata. Nu am niciun chef azi de scris...

Gânduri puse pe note

     Printre picături (și la propriu și la figurat), am ascultat azi câteva cântece ale trupei TAXI (care rămâne printre preferatele mele în ale muzicii ușoare). Nu am vreme să spun mai multe, decât că aveam astăzi de gând să înșir aici cele mai frecvente „exprimări greșite” ale noastre, adică cei ce am avut norocul să fim vorbitori ai frumoasei limbi române. Prima astfel de greșeală de pe listă era „ca și”. De-aici, m-am dus cu gândul la cântecul cu același nume al celor de la TAXI și apoi, iată, am căutat textul și-l redau mai jos:

(Vorbit:)

Dragii moşului, veţi asculta acum povestea lui “ca şi”:

A fost odată ca şi niciodată o ţară populată de păsări.

Într-o seară, la o emisiune moderată de o potârniche, fu invitat un canar.

La un moment dat , potârnichea îl întrebă:

-Dvs, ca canar,ce părere aveti despre situaţia din ţară?

Canarul, sesizând cacafonia, răspunse:

-Eu, ca şi canar, cred că nu e bună.

Din acea seară, dragii moşului, toate pasările...

Mă rog, aproape toate pasările îl iubiră pe “ca şi”.

Şi acum, cântecul, pentru că este o poveste cu cântec:

Multă lume îl iubeşte pe "mă risc”,

Multă lume îl iubeşte pe “am decât”,

Dar, şi mai şi, lumea îl iubeşte pe “ca şi”.

Multă lume îl iubeşte pe “se merită”,

Multă lume îl iubeşte pe “enorm de mult”,

Dar şi mai şi, da, lumea îl iubeşte pe “ca şi”.

Ca şi, ca şi, ca şi, ca şi…,

Lumea îl iubeste pe “ca şi”.

Multă lume îl iubeste pe “de preferabil”,

Multă lume îl iubeşte pe “nici intr-un caz”

Dar şi mai şi, lumea îl iubeşte pe “ca şi”

Multă lume îl iubeşte pe “mai serviţi!”

Multă lume îl iubeşte pe “optisprezece” sau “optâsprezece”,

Dar şi mai şi, da, lumea îl iubeşte pe “ca şi”.

Ca şi, ca şi, ca şi, ca şi…,

Lumea îl iubeşte pe “ca şi”.

Dar mai sunt câte unii cu idei ciudate:

Cică să zicem, în loc de “ca şi”, “în calitate de”,

Deşi nu sună atât de bine ca “ca şi”, ca “ca şi”, ca “ca şi”, ca “ca şi”,

Ca şi, ca şi, ca şi, ca şi…,

Lumea îl iubeşte pe “ca şi”,

Oh, da, lumea îl iubeşte pe “ca şi”.

 

Știri care m-au dat cu gândurile de toți pereții

   

„Proștii mor, dar prostia e nemuritoare.” (I. L. Caragiale) 

 

     Nu pot, astăzi, să mai dau vina pe „influența negativă” a vremii de afară, pentru că dis-de-dimineață, pe la orele șase și ceva, ieșea soarele și se anunța o zi frumoasă, dar eu eram deja într-o stare ușor morocănoasă (ca să folosesc un eufemism). Pe urmă, vremea s-a răzgândit, acum e cerul plin de nori, se pregătește de ploaie și s-a răcorit brusc atmosfera. N-am avut de lucru și m-am așezat în fața calculatorului ca să aflu „ultimele știri”. Primele pe care le-am văzut erau din politică, deci am închis ochii, am mai spus o dată rugăciunea de dimineață și am trecut mai departe. Ce am găsit? Păi, titluri ca acestea: 

„Băutura periculoasă care îți macină oasele!” (O, Doamne!)

„Boala mai periculoasă decât Covid-19. Alertă generală. Un alt virus ucigaș face ravagii în Asia!” (Ferească-ne Dumnezeu!)

„Alertă de fenomene extreme”/ Altă variantă: „Alertă meteo: canicula pune stăpânire pe România!” (Hai, mai lăsați-mă!)

    Gata, am renunțat. Adică, nu înainte de a mai afla cu stupoare că o femeie din Oradea a fost văzută (și pozată de paparazzi) în cimitir, făcând plajă pe un mormânt, și că Gina Lollobrigida, la 93 de ani, s-a aruncat, cu tot cu avere, în brațele unui gigolo de treizeci și ceva de anișori. Păi, trebuie să-mi administrez repede ceva pentru schimbarea STĂRII de azi, și am și găsit ce: poezia „Sublima comedie” de Costel Zăgan:

 

„Ca şi o speranță dusă

domnilor eu râd în rusă

câinele râde-n engleză

doar aşa de antiteză

O raţă râde în cehă

mai ceva decât o sfeclă

numai lupul în slovacă

râde mai rău ca o vacă

Şi un cui rănit în freză

râde de cheia franceză

vai de mama lor de boi

fac politică-n butoi

Şi o curcă foarte chioară

poftim râde la chitară.”

 

Și niște bancuri: 

Ivan Ivanovici se prezentă la ambasada americană de la Moscova, la un interviu, pentru a obține o viză de turist. Printre altele, a fost întrebat:
- Vă place să beți?
La această întrebare, Ivan căzu pe gânduri: „Dacă spun că-mi place, poate nu-mi dă viza, dacă zic că nu-mi place, nu mă crede şi mă ia de mincinos.” 

Aşa că se hotărî să răspundă:
- Beau, dar fără plăcere...

&

În Piaţa Roşie, la Moscova, un american voia să-l vadă şi el pe Lenin. Văzând coada aceea imensă de oameni care aşteptau la rând să intre în Mausoleu, se apropie de sentinela de la intrare.
- Nu vă supăraţi, sunt un turist american şi tare mult îmi doresc să-l văd şi eu pe Lenin. Din păcate, am avion la ora 13 şi nu cred că o să apuc să intru dacă stau la coadă. Aș face o donaţie de 100 de dolari pentru Armata Roşie, dacă mi s-ar împlini dorinţa...
- Vai de mine, cum să nu! zise soldatul înșfăcând bancnota. Cum doriţi: îl scoatem aici, afară, sau vi-l aducem la hotel?

&
La televizor, primul-ministru al Rusiei ținea o cuvântare.
- Vom mări salariile, vom ieftini pâinea, vom creşte pensiile...
- Zinaida, zise soţul, ia trimite-i tu pe copii la culcare, că de la ăştia se învaţă mincinoşi!

Gânduri, așa, de-un paregzampl

  

MOTTO:

„Motivul pentru care vorbesc cu mine însumi este că sunt singura persoană ale cărei răspunsuri le accept.” (George Carlin) 

 

     Pentru că eu nu am cu cine purta conversația asta pisicească din poza de mai sus și, mai ales, pentru că nu am obiceiul să dorm ziua (specialitatea mea este visatul cu ochii deschiși), voi scrie câteva cuvinte aici, pe blog, și-apoi voi continua cu avânt „programul de duminică”. Aceasta fiind a doua sărbătoare consecutivă, și afară fiind timp de ploaie, oscilez între a mă văita că sunt ușor dată peste cap din cauză de vreme (că de vremuri, ce să mai zic?!) și a mă lăuda că mă simt aproape „ca-n concediu”. Știți cum se spune, totul în jurul nostru este așa cum vrem noi să-l vedem. Gândurile noastre transformă realitatea. Ei bine, eu sunt Balanță și nu mă dezmint, gândurile mele oscilează mereu între un realism pesimist și un optimism iluzoriu, dar plin de speranță. Deci, ca să nu-mi mai plimb aiurea gândurile între exclamația spăimoasă „vaidiminișidimini” (care-mi amintește de tinerețea mea și de acei frumoși zece ani petrecuți în Păunești, Vrancea, ca profesoară de franceză) și, parafrazând cântecul lui Piaf, să le aduc apoi la versul „je veux voir la vie en rose”, am să-mi spun câteva glumițe și-o să fug de-aici...

- Ce s-a întâmplat de m-ați oprit, domnule polițist, întreabă șoferul atunci când agentul de circulație îi face semn să tragă pe dreapta.
- Soţia dumneavoastră a căzut din mașină cu vreo doi kilometri în urmă, dar nu vă speriați, în afara câtorva zgârieturi, n-a pățit nimic.
- Slavă cerului! Văzând că s-a făcut tăcere în mașină, am crezut că am surzit!

@@@

Un şef de trib intră la un cazinou din Las Vegas şi, într-o noapt, făcu praf 100.000 de dolari. Dimineaţa, se sui pe un deal din apropiere şi, cu ajutorul unui foc aprins, semnaliză cu rotocoale de fum: „Trimiteţi urgent 200.000 dolari!” După terminarea semnalizării, în cariera de piatră din apropiere se produse o explozie care acoperi cerul cu un nor de fum şi de praf. După ce norul se risipi, şeful de trib putu vedea, în depărtare, mesajul de răspuns de la tribul său, tot cu rotocoale de fum: „Banii sunt pe drum, nu mai zbiera în halul ăsta!”

@@@

În timpul marii crize economice din 1929, în singurul ziar al unui orăşel american, apărea un anunţ întristător: „Sâmbăta următoare va avea loc Festivalul Anual al Căpşunilor. Din cauza crizei economice, se vor servi prune uscate”.