joi, 28 iulie 2016

GÂNDURI DE SUFLET


Imagini pentru oameni rugându-se

    Ei bine, domniile voastre, hiatusul de care făceam vorbire data trecută, mda, nu a ţinut tare mult. Şi asta pentru că am fost "împrumutată" cu un laptop, câteva luni, până voi fi în stare să-mi cumpăr şi eu unul. Ei, prinsă în multele treburi ale casei, având şi alte materiale de scris, necăjită de socotelile meschine pe care le fac atunci când vine pensia, am cam uitat de un text din "Biblie", (de curând recitit şi folosit în altă scriere a mea) şi care, întotdeauna, mi-a dat de gândit, m-a îndemnat să-mi refac perspectiva de a privi viaţa mea şi a altora, m-a liniştit în interiorul meu cel mai tainic şi, mai ales, mi-a dat speranţă. Ştiu bine că toată lumea l-a citit, dar eu ţin să vi-l mai scriu, încă o dată, pentru temeinică cugetare asupra lui:

Toate îşi au vremea lor, şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui; Nașterea îşi are vremea ei, şi moartea îşi are vremea ei; Săditul îşi are vremea lui, şi smulgerea celor sădite îşi are vremea ei; Uciderea îşi are vremea ei, şi tămăduirea își are vremea ei; Dărâmarea îşi are vremea ei, şi zidirea îşi are vremea ei; Plânsul  îşi are vremea lui, şi râsul îşi are vremea lui; bocitul îşi are vremea lui, şi jucatul îşi are vremea lui; Aruncarea cu pietre îşi are vremea ei, şi strângerea pietrelor îşi are vremea ei; Îmbrăţişarea îşi are vremea ei, şi depărtarea de îmbrățișări îşi are vremea ei; Căutarea îşi are vremea ei, şi pierderea îşi are vremea ei; Păstrarea îşi are vremea ei, şi lepădarea îşi are vremea ei; Ruptul îşi are vremea lui, şi cusutul  îşi are vremea lui; Tăcerea îşi are vremea ei, şi vorbirea  îşi are vremea ei; Iubitul îşi are vremea lui, şi urâtul îşi are vremea lui; Războiul îşi are vremea lui, şi pacea îşi are vremea ei”.[1]


[1] Biblia – 20. Eclesiastul. Capitolul III, 1-8.

joi, 21 iulie 2016

Hiatus în gânduri

O să fac o pauză (nu ştiu încă de va fi de scurtă sau lungă durată) şi, cu părere de rău, nu am să mai dau pe-aici. Şi nici nu am să mai „socializez” (adică, în cazul meu, asta înseamnă să bat câmpii şi să „colecționez” flori pe Facebook şi să scriu nişte "bla-bla-bla" pe-aici, pe blog... halal socializare, nu?) decât atunci când voi reuşi să găsesc pe cineva care să mă lase să scriu la computerul său. Ei bine, da, domniile voastre, cred că v-aţi dat seama, bătrânul meu laptop (hatamoto, cum îl alintam eu) a intrat, de vreo săptămână, într-un fel de comă profundă şi m-a lăsat când mi-era lumea mai dragă. Hm, asta e doar o expresie, căci lumea începe să-mi fie din ce în ce mai puţin dragă. Şi asta pentru că puţini oameni mai sunt cu adevărat OAMENI, adică buni, respectuoşi, altruişti, tot mai puţini se mai ţin de cuvânt, majoritatea zdrobitoare nu mai ştie ce e politeţea, punctualitatea, bunul simţ şi, ca să zic aşa, neamestecul în treburile altuia. Dar poate că-i judec eu prea aspru, poate nu sunt aşa de norocoasă şi, deci, n-am întâlnit decât câţiva dintre oamenii ăştia adevăraţi. Şi mulţi dintre ei sunt, din nefericire, prea departe. E adevărat, nici eu nu sunt perfectă, dar încerc în fiecare zi (poate că, uneori, prea mult) să nu deranjez pe nimeni, să nu supăr lumea din jur, ba chiar să fiu de ajutor, când pot, bineînțeles, şi vreau să mă port întotdeauna decent. Dar asta nu prea mai înseamnă nimic, în ziua de azi. M-am săturat până peste cap de aerele unora, de minciuni şi de falsitate! Eh, o să-mi treacă, cred eu, şi această obidă a mea, care recunosc că e cam ca „supărarea văcarului pe sat” (istorie pe care o voi spune data viitoare, când voi fi mai puţin revoltată). 





luni, 4 iulie 2016

Barem pentru gânduri


Imagini pentru om pe ganduri

      De vreo câteva luni bune, mintea mea încearcă să se încadreze în acel barem al gândurilor care te pot ţine pe linia de plutire. Uneori, reuşeşte. De cele mai multe ori, nu. Rotiţele din imagine vă dau o idee despre ce chinuială e în mintea asta a mea. Nu vreau însă să mă mai smiorcăi, ca în ultimele postări, ba că e prea ploaie, prea soare, prea puţini bani, prea mulţi limacşi prin grădină, prea puţin timp, prea multe ghinioane, prea puţini oameni sinceri şi politicoşi etc. Vreau doar să stabilesc baremul ăla de care v-am zis: când trebuie să fie declicul care să-mi schimbe gândurile, până la ce punct (sau punctaj, ca să fiu în temă) mă pot lamenta şi când trebuie să-mi scutur gândurile de lacrimi şi să trec la acţiuni care să-mi aducă, dacă nu linişte sufletească şi mulţumire, măcar ceva bani în plus. Mă folosesc de "barem", acest cuvânt cu aceeaşi formă, dar cu înţelesuri (şi accente) diferite, pentru că l-am întâlnit de curând  într-un REBUS şi de aici... ideea. Barem am putut s-o scriu aici şi s-o împărtăşesc cu domniile voastre. E şi asta ceva, nu? Păi, gata. Deci, DEX este de părere că acest cuvânt (destul de rar folosit) înseamnă:
BÁREM, adv. Măcar, cel puțin, (reg.) batăr. [Var.: (reg.) báremi, bárim adv.] – Din bg., sb. barem.
BARÉM, bareme, s. n. 1. Tabel în care sunt prezentate valorile unor elemente sau date în funcție de alte elemente ori date variabile. 2. (Sport) Normă pentru calificarea într-o competiție. [Pl. și: baremuri] – Din fr. barème.

Azi, doar câteva gânduri (și ălea necăjite tare)

    MOTTO: „ Când sunt supărat(ă), cânt. Pe urmă, îmi dau seama că vocea mea e mai groaznică decât supărarea .” (Anonim)     De fapt, ca să ...