Azi, doar câteva gânduri (și ălea necăjite tare)

 

 

MOTTO: „Când sunt supărat(ă), cânt. Pe urmă, îmi dau seama că vocea mea e mai groaznică decât supărarea.” (Anonim)

     De fapt, ca să fiu sinceră, gândurile astea cam puține și „necăjite tare” le am de vreo săptămână, ba chiar două, adică de când eu și gândurile mele suntem foarte nervoase pe noi înșine și ne facem singure morală (sau autocritică). De ce? Pentru că uităm de la mână la gură (adicătelea, mai mult ca de obicei), pentru că pierdem lucruri (cheile de-acasă, portofel, umbrelă, telefon, seceri prin iarbă et caetera) și pentru multe alte tărăboanțe pe care nu vreau să le înșir aici. Rectific și înlocuiesc cuvântul „tărăboanțe” cu „neghiobii”, pentru că m-am dus la dicționar și m-am lămurit că ceva nu era în regulă cu felul în care-l foloseam eu. De fapt, inițial am vrut să zic „boroboațe”. Mă rog, să trec mai departe. Zilele trecute am văzut pe Facebook „zicerea” anonimă pe care am pus-o drept motto, drept pentru care am cântat și eu ceva, dar nu a avut efectul scontat. Adică, da, am râs vreo cinci minute, dar pe urmă eram tot cam necăjită, deci am revenit la „mustrări verbale” sau tacite. O să mai recidivez cu cântatul. Bineînțeles, în casă și cu ferestrele închise. Mâine o să văd dacă are efect și vă comunic...

👇👀

Cuvintele zilei:
TĂRĂBOANȚĂ, tărăboanțe f. pop. 1) Cărucior cu o roată în partea de dinainte și două brațe în partea de dinapoi, împins de un om și folosit la transportul materialelor la distanțe mici; roabă. 2) Cantitate de materiale cât încape într-un astfel de cărucior. O tărăboanță de nisip. (Reg; îe) A lua pe cineva în tărăboanță - A lua pe cineva peste picior /< ung. torbonca. Sursa: NODEX (2002).

👇👀

BOROBOAȚĂ, boroboațe, s.f. (Fam.) Poznă, neghiobie, faptă necugetată. – Et. nec. Sursa: DEX '09 (2009)

👇👀

Citatul zilei:

„Educația nu este doar pregătirea pentru viață; educația este viața însăși.” (John Dewey)

👇👀

Bancurile zilei:

 Sună telefonul la o bază militară:

- Alo, Baza? Vă sun în legătură cu casa...

- Mă scuzați, dar aici e Baza de Rachete Antiaeriene, nu ați nimerit unde trebuie.

- Nu, nu, voi nu ați nimerit unde trebuie!

😊

- Dumneavoastră vorbiţi în somn? întreabă medicul.

- Nu, dar adesea se întâmplă să vorbesc când alţii dorm.

- Cum așa?!

- Sunt profesor...

😊

A fost odată o micuță Scufiță Roșie care mergea prin pădure spre casa bunicii, când, deodată l-a zărit pe lupul cel mare și rău în spatele unui tufiș.

– Te-am văzut, lup rău, pleacă, nu-mi e frică de tine!

Și lupul plecă tăcut. Scufița Roșie își continuă drumul și dintr-o dată îl văzu iar pe lup, ascuns după un copac.

– Te-am văzut iar, lup rău, pleacă, nu-mi e frică de tine!

Și lupul plecă, la fel de tăcut. Continuându-și drumul, fetița îl zări din nou pe lup care se ascundea după o piatră mare.
– Aha, te-am văzut, lup rău, pleacă, nu-mi e frică de tine!
Lupul se apropie și îi zise, nervos:
– Dar chiar nu-i posibil ca, în toată pădurea asta, să găsesc un loc unde pot să fac și eu pipi în liniște?!

Gânduri despre „iubiții noștri conducători”

Citatul zilei:

„În chestiunile mici, ai încredere în mintea ta, însă în chestiunile importante, ascultă-ți inima.” (Sigmund Freud)

👆  👇

MOTTO: „Să trăiți bine!” (Sloganul de campanie electorală al lui Traian Băsescu)

      Nu am vreme și nici dispoziție pentru a scrie mai multe, dar am ales azi două motto-uri și două citate cu trimitere la doi președinți, în niciun caz îndrăgiți (de mine, căci nu pot vorbi în numele tuturor românilor, nu?), citate care mi se par a fi o radiografie crudă a moravurilor politicii de la noi, a minciunilor, a ridicolului și a lipsei de bun simț. Cred că Traian Băsescu a fost cel mai controversat președinte postdecembrist al României, cu mandate între anii 2004 și 2014. Mie mi-a displăcut total. Apropo de asta, o să citez o afirmație destul de cinică și tupeistă a domniei sale, apărută într-un articol din anul 2014, pe ziare.com: „Traian Băsescu a afirmat luni, la ședința CSM de alegere a noii conduceri, că „să trăiți bine” a fost o urare adresată românilor, nu o promisiune, așa cum au interpretat mulți dintre cetățeni. Băsescu a declarat: „Eu am făcut o urare românilor, „să trăiți bine”, iar ei au înțeles că le-am promis asta.” Nu mai am cuvinte...

👈   👉

MOTTO: „Am terminat de citit „România educată”. La sfârșit, ea moare.” (Anonim)

    „România Educată” este proiectul național inițiat de Președintele României în 2016, menit să susțină reașezarea societății pe valori, dezvoltarea unei culturi a succesului bazate pe performanță, muncă, talent, onestitate și integritate. Demersul a fost proiectat către viitor, întreaga abordare încercând să răspundă provocărilor următoarelor decenii. „România Educată” este cea mai amplă și de durată consultare publică desfășurată până acum în domeniul politicilor publice din educație. Acest demers exprimă dorința Președintelui României ca fiecare român să aibă ocazia de a contribui la proiect, consultarea pornind de la așteptările întregii societăți, nu doar ale experților.” (Sursa: https://www.presidency.ro/ro).

👊 Nota mea: După cum știți, este vorba de actualul președinte, Klaus Iohannis, iar despre domnia sa și proiectul respectiv iar nu am cuvinte, cel puțin nu din acelea pe care le poate pronunța și scrie o doamnă educată.

☺

Bancul zilei:

Sergentul îl întreabă pe recrut:

- Soldat, ce simți când vezi fluturând steagul țării tale?

- Curent, dom’ sergent!

Gânduri „vechi” de un deceniu

MOTTO: „Tot ceea ce suntem şi tot ceea ce există (apare, se menţine şi dispare) în viaţa noastră este rezultatul a ceea ce am gândit: este fondat pe gândurile noastre, este confecţionat din gândurile noastre.” (Buddha)

     Prea grațioase domnițe şi jupâni dumneavoastră, astăzi nu am deloc vreme de zăbavă, dar cât stau la hodină, şi până o să cetesc din oarece bucoavne, am năimit oleacă ceva gânduri şi gândurile aiestea de sâmbătă mă chinui a vi le înfăţişa în straie mai vechi (unele pe nedrept uitate, căci au un farmec nebun). Voroava ce astăzi fac cercare să o împărtăşesc scriind-o în acest modest zapis, este despre spovadă. Cred că domniile voastre ştiţi că spovadă e forma veche a cuvântului spovedanie. Ei bine, suntem în Postul Paştelui, cred că toţi, în aiastă vreme, „şezum şi plânsem” asupra unor lucruri mai anapoda din viaţa noastră de zi cu zi şi, iacă, sufletul (și gândurille) ne dau slobozenie spre spovadă. Păi, să le ascultăm...

MOTTO: „Curajul înseamnă să ai puterea de a te ridica și de a vorbi; curajul înseamnă de asemenea să te așezi și să asculți.” (Sir Winston Churchill)

     Mă găsesc, de ceva vreme, într-o situație care se potrivește perfect zicerii din popor „Curaj, găină, că te tai!” (Şi asta nu pentru că m-ar paşte vreun pericol să-mi pierd viața, ci pentru că-mi găsesc câteodată oarece asemănări cu comportamentul haotic și inept al păsării pomenite). Mărturisesc în faţa domniilor voastre că niciodată nu m-am considerat o persoană foarte curajoasă. Viaţa mi-a demonstrat, în unele situații, că nu sunt chiar o fricoasă, în altele că, chiar dacă aveam ceva curaj la purtător, era îngropat sub tone de timiditate. În general, cred că am o limită de anduranță (da, am folosit voit acest termen tehnic...) destul de ridicată. Uneori, însă, sunt situaţii şi persoane care-mi pun răbdarea la grea încercare. Bunul simţ, delicateţea şi tactul (calităţi pe care, zic eu, le posed cât de cât) nu prea mi-au fost de folos în „jungla” din jur. Deci, acum, adică azi, trebuie să îmi fac curaj căutând citate despre curaj, citind ceva vesel şi gândindu-mă că, totuși, sunt binecuvântată cu rude şi prieteni cărora le pasă de mine (în diverse proporții) şi care fac uneori gesturi ce mă înduioșează la maxim. E de bine...

P. S. Cele două texte, precedate de un motto, ca de obicei, sunt scrise de mine acum zece ani, în aprilie...

Niște gânduri care m-au surprins (iar)...

MOTTO: „Nu există lucruri neinteresante, doar oameni neinteresați.” (Gilbert Keith Chesterton)

Da, gândurile mele m-au surprins astăzi (dis-de-dimineață) când mi-au spus, foarte categoric, că nu mai vor să urmăm rutina instituită aici, pe blog, zilele trecute, și că au o propunere pentru mine, un fel de pildă, ele fiind de părere că mi-ar fi de folos. Le-am ascultat și, după ce mi-am terminat tot ce aveam de făcut în această dimineață, am poposit aici pentru „a trece pe curat” ce mi-au șoptit acele gânduri care m-au surprins. Și, ca să nu renunț de tot la rutină, am găsit și un banc...

Iată, deci, pilda aceea despre care „vorbeau” gândurile mele (foarte interesantă și care merită a fi aplicată de fiecare dintre noi), găsită într-un text postat pe Facebook de Daniel Constantin Găucan, în 22 decembrie 2022: 

👇

„Fondatorul Toyota, Sakichi Toyoda, întotdeauna a folosit regula celor cinci „De ce”. A folosit această metodă în toate situațiile neclare și acest lucru a funcționat întotdeauna pentru el. Iată regula. De exemplu, vrei o haină de blană. Te întrebi „De ce vreau o haină de blană?” Acesta este primul „De ce”. Răspunzi „Pentru că vreau să surprind pe toată lumea.” Bun, al doilea „De ce”: „De ce vrei să surprinzi pe toată lumea?” Răspuns: „Pentru că vreau să fiu observat/ă.” Al treilea „De ce”: „De ce ai nevoie să fii observat/ă?” Răspuns: „Pentru că mă simt nesigur/ă”. Al patrulea „De ce”: „De ce te simți nesigur/ă?” Răspuns: „Pentru că nu există nicio modalitate prin care să mă pot împlini, pentru că bat pasul pe loc.” Al cincilea „De ce”: „De ce nu te poți împlini?” Răspuns: „Pentru că fac lucruri care nu-mi plac.” Acum, spune-mi ce are de-a face o haină de blană cu asta? Sakichi Toyoda a învățat că răspunsul la cel de-al cincilea „De ce” este rădăcina cauzei, care, la prima vedere, nu este vizibilă. Al cincilea „Pentru că” scoate la iveală ceea ce este ascuns. Dacă vreți, al cincilea „Pentru că” este adevăratul voi. Este un mod foarte eficient de verificare a ceea ce ascundeți de fapt, ce vă este frică să recunoașteți chiar și față de voi înșivă, ce vreți cu adevărat și ce este doar beteală. Mulțumesc, Toyoda-san, nu doar pentru Toyota.” Text preluat prin intermediul Monicai Póka. Mulțumesc.

👇

Bancul de azi: 

👇

Două prietene discută, la o cafea:

- Am ajuns la concluzia că nouă bărbați din zece mint. 

- Și al zecilea? 

- Păi, și al zecilea minte, dar de ăla îți place și te prefaci că îl crezi...

Gânduri ce fredonează: „Două fire, două paie”...

Am dat uitării „principiul” înțelept „ce e mult strică” și, adăugând de la mine panseul „dar și ce e prea puțin n-ajunge”, azi mai adaug câte un item (ha, ha, nu mă luați în seamă, glumesc oleacă) la rubricile mele provizorii și, în plus, o să mai fie una: gândul zilei (al meu, de data asta, și numai unul, căci vreau să-mi iau neuronii cu binișorul). Să pornim...

👇

Citatele zilei:

„Undeva, în lume, cineva știe cuvintele pe care tu acum ai vrea să le auzi.” (Massimo Bisotti)

&

„Construim ziduri afară, dar uraganele devastatoare sunt în noi.” (Mishima Kazuniko)

👇

Cuvintele (și expresiile) zilei:

RAZNĂ, razne, s. f. (Rar) Răzlețire. ♦ Fig. Deviere, digresiune. (Expresie: A o lua razna) V. (a) răzni.

Cheia alegerii: Filozoful și scriitorul Emil Cioran s-a născut în 1911. Una dintre cărțile sale se numește „Razne”.

&

AMPELOGRAFIE s. f. Știință care se ocupă cu studiul morfologic, fiziologic și de producție a soiurilor de viță-de-vie. – Din fr. ampélographie.

Cheia alegerii: Francis Ford Coppola s-a născut în 1939. A devenit cunoscut pentru activitatea sa din domeniul cinematografiei, dar a câștigat mai mulți bani din podgorii decât din filme. Din 1973, deține o proprietate istorică de prestigiu în Napa Valley, iar investițiile succesive i-au adus câteva sute de milioane de dolari. Domeniul Francis Ford Coppola (Francis Ford Coppola Winery) cuprinde o vinărie, o stațiune turistică și un muzeu al filmului.

👇

Bancurile zilei:

Discuție între doi amici

– Ce-ai, măi omule, de ești așa supărat?

– Cum dracu’ să nu fiu supărat! Ieri m-am întors mai devreme acasă de la lucru și am găsit-o pe nevastă-mea în pat cu un chinez!

– Aoleu! Și? Ce i-ai zis?

– Păi ce dracu’ să-i zic, ce, eu știu chineza?!

& 

Un general vizitează o unitate militară. Ordine, curățenie, totul lună. Când, pe aleea spre Comandament, vede un chiștoc. Generalul se învinețește la față de mânie și strigă: 

- Al cui e chiștocul ăsta? 

Unul din soldații din gardă se apleacă spre general și îi șoptește:

- E al nimănui, puteți să-l luați.

Poza zilei:

Gândul zilei:

De fapt, două gânduri se războiesc astăzi între ele și vor să iasă în evidență ca să-mi atragă atenția. Nu-mi e niciunul pe plac, așa că le pedepsesc și le păstrez doar pentru mine...

Câteva gânduri plicticoase

CITATUL ZILEI:

„Unele schimbări par negative la suprafață, dar curând vei realiza că a fost creat spațiu în viața ta astfel încât ceva nou să apară.” (Eckhart Tolle)

CUVÂNTUL ZILEI (și expresiile cu acest cuvânt):

ȚAP, țapi, s. m. 1. Masculul caprei domestice, al caprei negre și al căprioarei. ◊ Țap ispășitor = a) (în „Vechiul Testament”) țap pe care marele preot îl încărca la sărbătoarea ispășirii cu toate păcatele neamului lui Israel și care era apoi alungat în deșert; b) (figurativ) persoană asupra căreia se aruncă vina pentru greșelile altora. ◊ Expr. A sta ca un țap logodit = a sta țeapăn, prostit, aiurit. 2. Pahar special de bere, cu toartă, având capacitatea de 300 ml; conținutul unui astfel de pahar. 3. (Art.) Numele unei constelații în care intră Soarele la solstițiul de iarnă. Cf. alb. cap, cjap, sb. cap. Sursa: DEX '09 (2009).

BANCUL ZILEI: 

Anunț la mica publicitate: „Vând Enciclopedia Britannica, 50 de volume, calitate excepțională, legate în piele de Cordoba, stare perfectă. Preț 1.000 de dolari sau „care dă mai mult”. Nu mai am nevoie de ea. M-am însurat săptămâna trecută, iar nevastă-mea le știe pe toate”.

POZA ZILEI:

P. S. Rândurile de azi (și, implicit, gândurile mele) m-au plictisit până și pe mine, stăpâna lor, așa că poate ar fi fost mai bine dacă domniile voastre nu le-ar fi citit...

Câteva gânduri „pictate” în sfumato

👇

Citatul zilei:

„Există amintiri despre viitor. Universul ascunde taine rămase până azi nedezlegate. Poate că unele vor fi elucidate astăzi, mâine, cândva. Universul nu cunoaşte timpul.” (Erich von Daniken în „Amintiri despre viitor”)

👇

Cuvântul zilei:

SFUMATO s.n. Procedeu în pictură care constă în estomparea contururilor obiectelor și figurilor, încât acestea par a fi învăluite de fum. /<it. sfumato. Sursa: NODEX (2002).

👇

Bancul zilei:

Un călugăr cade în ocean. Vine spre el o barcă cu doi salvamari.

– Aveți nevoie de ajutor?!

– Nu, mulțumesc! Dumnezeu mă va salva.

Mai înghite niște apă, aproape că se îneacă, când mai apare o barcă.

– Omule, ai probleme, sărim să te-ajutăm?

– Nuuu! Dumnezeu mă va salva.

Nici nu termină de spus și se îneacă. Ajunge în Rai și se duce plângând la Dumnezeu:

– Doamne! Ți-am cerut ajutorul, de ce m-ai lăsat să mă înec?

Dumnezeu îi răspunde:

– Păi, ți-am trimis două bărci, tâmpitule!

Gânduri date la drusă

       Nu mai am timp, putere și nici Inspirație pentru a scrie ceva pe blog. Am vrut să „compun” ceva duminică, dar am avut un incident tare neplăcut, m-am necăjit, am plâns și apoi am uitat. Cuvântul aleatoriu din ziua aia a fost...

👇

DRUSĂ (drusetă) (rar) s. f., g.-d. art. drusei; pl. druse. Sursa: DOOM 3 (2021).

   Mda. M-am lămurit buștean. Am încercat să caut verbul (a drusa?) și am dat peste...

👇

DRUSARE s.f. Operație folosită în filatura de lână pentru desăvârșirea destrămării zdrențelor. (după germ. droussieren). Sursa: MDN '2000.

      De acum înainte, asta o să fac, o să scriu telegrafic (un cuvânt mai aparte, un citat și, poate, un banc). Până termin cu muncile prin grădină și până îmi va reveni Inspirația...

Citatul de azi:

👇

„Viața însăși este cel mai minunat basm.” (Hans Christian Andersen)

Bancul de azi:

👇

Se întâlnesc doi prieteni și unul observă:

- Măi, dar tu de când porți ochelari?

- De lunea trecută.

- Dar cum de ți-ai dat seama că ai nevoie?

- Păi, duminică seara am întâlnit o tipă superbă într-un bar și am dus-o la hotel.

- Și, ce legătură are asta cu ochelarii?

- Era nevastă-mea!

Niște gânduri opintite

MOTTO: „Concentrarea eforturilor pe oamenii care sunt interesați de tine și se înțeleg cu tine, face viața mult mai ușoară.” (Trevor Poulin)

 

    Aprilie m-a „păcălit” și a început fără ca eu să bag de seamă. Am pornit la niște lucrări prin grădină, dar totul merge tare greu, din cauză că mă mișc lent (deh, vârsta, kilogramele în plus), plus că bate un vânt nebun, care mă cam enervează. Mă rog, dar nu cred că domniile voastre sunt interesate de aceste anoste aspecte ale existenței mele. Ce pot spune (adică, ceva cât de cât interesant) este că, în afară de cuvintele din Dexonline postate pe Facebook, mai există și acesta care urmează, adică cel ales drept „cuvântul lunii”. Pentru mine una, este deja emblematic încă de la începutul anului, iar imaginea care-l însoțește este exact ceea ce simt gândurile mele ori de câte ori încerc să scriu ceva, să duc un lucru la bun sfârșit, să iau o hotărâre majoră, mda, cred că ați prins ideea. Totul este, în acest moment al vieții mele, un fel de...

SFORȚARE, s.f . (Pl: sforțări / E: sforța] 1. Efort fizic deosebit Si: forțare, (pop) icneală, opinteală, opintire, (înv) silire. 2. Efort intelectual, moral, material, insistență în realizarea unui scop. Si: caznă, chin, forțare, strădanie, străduință. 3. Impunere personală a unei anumite atitudini, ținute etc. Si: caznă, chin, forțare, strădanie, străduință. 4. (Rar) Atac. 

Cheia alegerii: Cel mai căutat termen din martie.

POST SCRIPTUM:

👉 © imaginea din Dexonline este semnată de Elena Roșu.

👉 Nu am găsit nimic pe GOOGLE despre Trevor Poulin.

👉 Bancurile de azi: 

😃

O tipă își sună vecina:

- Fată, soțul meu este cumva la voi?

- Nu, chiar nu l-am văzut de vreo două săptămâni. Dar de ce? Ce s-a întâmplat?

- L-am trimis ieri dimineață după orez, că voiam să fac niște sarmale și nu a mai  venit acasă, nu răspunde nici la telefon. Nu știu ce să fac...

- Fă și tu niște cartofi prăjiți cu ochiuri.

😃 

Sună un tip la poliție: 

- Mi s-a furat mașina. Dimineață, când m-am trezit, nu mi-am mai găsit mașina, ci numai husa. 

- Ce mașină era? 

- Un TICO. 

- Ați scuturat bine husa?

😃 

Soția intră val-vârtej în bucătărie și începe să zbiere:

– Marcele, cine-i parașuta aia cu care flirtai pe Facebook adineauri? Ți-ai uitat computerul deschis și am citit tot.

– Care parașută, iubito? Ți s-a părut ție.

– Cum adică, mi s-a părut? Ia vino-ncoace, să-ți demonstrez! Uite ultimele mesaje: „Iubițel, abia aștept să ne întâlnim din nou și să ne iubim ca doi nebuni!”. „ȘI EU LA FEL. TE SUN MÂINE, DUPĂ CE PLEACĂ SCORPIA DE-ACASĂ. TE SĂRUT DULCE, MARCEL.” Ia să văd, ce mai ai de zis acum!?

– Draga mea, calmează-te, e o farsă, oricum ăla nu e scrisul meu.

– Cum adică, nu e scrisul tău?

– Păi ce, unde m-ai văzut tu pe mine că scriu cu litere de tipar?!

 

Oarece gânduri indecise

Cum am mai spus deja (de nenumărate ori), eu încerc să fac abstracție de politică, de scandalurile „mondenilor”, de știrile false sau voit mincinoase, drept pentru care uneori, după zile-ntregi de ignorare a presei scrise sau a emisiunilor TV, mă regăsesc în postura Cetățeanului turmentat din piesa lui Caragiale „O scrisoare pierdută”. Și asta nu pentru că „m-am luat de băut”, nu, și nici pentru că-mi pun celebra întrebare „Eu cu cine votez”, ci pentru că acum nu știu precis CÂND votez. E an electoral în România și eu o să trec, la fel ca la alegerile din trecut, prin neplăcute și obositoare „cântăriri” (deh, sunt Balanță). Mai întâi mă întreb dacă mai merită să votez, căci îmi zic că tot degeaba e, pe urmă mă hotărăsc, de fiecare dată, să mă duc la vot. Și apoi, tot de fiecare dată, după ce gândurile mele se decid, plec acasă cu un sentiment pe care nu-l pot defini cu exactitate, dar care sigur nu e „de bine”. Azi m-am lămurit cu datele alegerilor. Văd că în iunie primim cinci buletine de vot și sunt sigură că citirea lor mă va încânta la culme...

👇

Calendarul alegerilor din 2024:

* 9 iunie 2024 - alegeri locale și alegeri europarlamentare;

* 15 și 29 septembrie 2024 - alegeri prezidențiale (surse);

* 8 decembrie 2024 - alegeri parlamentare.

(...) În țară, fiecare alegător va primi câte 5 buletine de vot. Patru pentru alegerile locale, iar votanții vor primi și un buletin de vot pentru alegerile pentru Parlamentul European. Buletinele sunt:

* unul pentru lista de europarlamentari;

* unul pentru primar;

* unul pentru lista consiliului local;

* unul pentru președintele consiliului județean;

* unul pentru lista consiliului județean.

Sursa:https://euronews.ro

BANC:

- Aseară m-am îmbătat, am sunat-o pe nevastă-ta și i-am zis totul despre noi.

- De ce-ai făcut asta?

- Nu mai suport! Când te sun să vii pe la mine și tu îmi zici că nu poți pentru că ești cu ea, îmi vine să mor!

- Caută-ți pe altcineva, măi tâmpitule, eu nu pot să vin la tine de câte ori vrei tu să joci table, acum sunt însurat.

Gânduri care vorbesc între ele în japoneză

MOTTO: „Răbdarea însemna să-ţi înfrângi pornirea către cele şapte simţăminte: ură, adoraţie, nelinişte, mânie, tristeţe, teamă, bucurie. Dacă nu te laşi cuprins de ele, înseamnă că ai răbdare, că eşti liniştit şi atunci vei înţelege în curând tot mersul lucrurilor şi vei fi în armonie cu eternitatea.” (James Clavell în „Shogun”)

După aproape cincizeci de ani de când James Clavell a scris și publicat „Shogun” (1975), iată că apare un nou serial după acest roman. Zic „un nou serial” pentru că s-a mai făcut unul, în 1980, avându-i ca protagoniști pe Toshiro Mifune (Seniorul Toranaga), Richard Chamberlain (John Blackthorne) și Yoko Shimada (Mariko, lady Toda Buntaro). Cartea mi-a plăcut muuuult, am citit-o până în 1989, pe când eram profesoară la Păunești, Vrancea. Miniseria am vizionat-o, în primii ani de după așa-zisa revoluție-din-decembrie, pe casete video. Și, drept să spun, nu a fost chiar la înălțimea romanului sau, ca să fiu sinceră, n-a fost cum mi-am imaginat eu ecranizarea, personajele, atmosfera etc. Dar am mai scris despre asta. Nu știu dacă mai am răbdare să citesc iar cartea sau să revăd serialul din 1980. Răbdare și timp, pentru că am început roboteala pe-afară, prin grădină. Voi vedea, poate că va ploua și o să am timp. Cincizeci de ani! Eram așa de tânără pe vremea aia! Doamne, nu pot să cred câtă vreme și ce vremuri s-au „perindat” (și, bineînțeles, și-au pus amprenta asupra mea). Nu mai comentez nimic până nu văd și noul serial. O să revin, cândva, cu impresii „proaspete”. Acum închei cu câteva versuri din „Balada Shogunului”, interpretată magistral de Ioan Gyuri Pascu. Dacă doriți s-o revedeți, o găsiți la link-ul de mai jos. Mie îmi place la nebunie, mă amuză de fiecare dată... 

„Frunză verde de alun

Auzit-ați de-un Shogun

Îmbrăcat în kimonou

Chinuit de libidou,

Ce sărea pe șapte cai

De striga Osaka: „Hai!”

Nimeni nu-l putea atinge

Putea să plouă cu ninje

Ziua ninge, noaptea ninge

Dimineața ningea iară

Dar Shogun, bărbat puternic

Mi ți-i vântura pe-afară. (...)”

Sursa: http://harletulfermecat.blogspot.com/2009/10/others.html

Câteva gânduri. Dar nu suficiente...

Hotărât lucru, nu am niciun chef să scriu. Nu, e mai complicat, aș avea chef de scris, dar nu găsesc prin minte decât câteva gânduri, despre care nici eu nu am o părere prea bună. Și am și o dispoziție destul de nicicum. Dar, cu toate acestea, stau în fața laptop-ului și insist în a mă face de râs. Am vrut să scriu mai multe despre cuvântul aleatoriu găsit azi, adică „celar”. Preț de vreo cinci minute. Acum am renunțat. Am vrut să scriu despre modul abuziv și, de multe ori greșit, de folosire a unor termeni străini, mai ales din limba engleză. Renunț și la asta. Pentru cine vrea să aprofundeze această a doua chestiune, a calcurilor lingvistice total fără rost, dau mai jos sursa, adică foarte folositorul Dexonline. Calcul, după cum știm, este „un fenomen lingvistic care constă în atribuirea de sensuri noi, după model străin, unor cuvinte existente în limbă ori în formarea unor cuvinte sau expresii noi prin traducerea elementelor componente ale unor cuvinte străine”.

Sursa: https://dexonline.ro/articol/Calcuri_gresite/

Nu mai caut glume noi, zău, n-am chef nici măcar să râd în acest moment. Nu, tot complicat e, de fapt aș vrea să găsesc motive de amuzament, dar mi-am dat seama că totul, chiar și umorul, e foarte relativ și efemer. Și am să vă spun de ce. Acum câțiva ani, am găsit un banc, l-am copiat și l-am scris, atât pe blog, cât și pe Facebook. În condițiile actuale, după doi ani de război între ruși și ucrainieni, bancul nu numai că nu mă mai amuză, dar îmi provoacă fiori reci pe șira spinării. Iată-l:

Întrebare la Radio Erevan:

- Cu cine se învecinează Rusia?

Răspuns:

- Cu cine vrea ea.

Niște gânduri rămase fără cuvinte...

(În loc de ) MOTTO:

„În istorie o să rămân

Pentru voi eu sunt stăpân
Toată viața eu v-am zis
La mine-i semnul interzis.

Recunoașteți că nu-i greu
Sunt celebru, ăsta-s eu
Că am fost și voi rămâne
O valoare cu renume.”

   Am pus punct (deocamdată) discuției mele (cu mine) despre PUNCT, pe care am început-o ieri. Dar, în curând, aș vrea să pun la punct o altă scriere pe tema asta. Când am căutat în Dexonline cuvintele pentru astăzi, am dat de verbul (a) maneliza. L-am pus „la păstrare” pentru blog și am găsit alt „cuvânt aleatoriu” pentru a-l posta pe Facebook. Dicționarul nu dă, după cum se vede, nicio explicație pentru acest verb, așa că m-am dus la „manea”. Și, ca să fiu pe deplin în temă, am zis să pun ca motto câteva versuri dintr-o astfel de creație. Google mi-a oferit mii de variante (hm, deja am început să fiu speriată), dintre care, absolut la întâmplare, am ales „creațiile” lui Florin Salam. Sute de titluri (acum sunt speriată de-a binelea). M-am oprit, destul de uluită, la maneaua „În istorie rămân” (text Florin Salam, feat Ciprian Țepeligă, sursa: versuri.ro). Cele două strofe de mai sus spun totul despre mesaj (fundamental greșit), educație, mentalitate, supremația banului și a tupeului. Gândurile mele au rămas fără cuvinte și eu, din nou, mi-am dat seama că trebuie să mă retrag în lumea mea, pentru că în cea reală (parțial manelizată) nu prea reușesc să mă „descurc”. Nu mai știu, de uluită (și oleacă indignată) ce sunt, ce voiam să spun despre sensul peiorativ al cuvintelor și expresiilor, dar am speranța că domniile voastre vor intui despre ce e vorba. Am ales un mic fragment dintr-un articol, legat tangențial de „tema zilei” și, dacă o găsesc, în final vreau să mă înveselesc cu  glumă...

👇

(A) MANELIZA vb., ind. prez. 1 sg. manelizez, 3 manelizează; conj. prez. 1 sg. să manelizez, 3 să manelizeze. Sursa: DOOM 3 (2021).

MANEA, manele, s.f. Cântec de dragoste de origine orientală, cu melodie duioasă și tărăgănată. – Din tc. mānì. Sursa: DEX '09 (2009).

PEIORATIV, -Ă, peiorativi, peiorative, adj. (Despre cuvinte, expresii, afirmații etc.) Care are sens defavorabil; depreciativ, disprețuitor; (despre sensul cuvintelor, al contextelor etc.) defavorabil, depreciativ; (despre afixe) care dă un sens depreciativ cuvântului la care se atașează. [Pr.: pe-io-ra-tiv. Variantă: pejorativ, -ă adj.] Din fr. péjoratif. Sursa: DEX '09 (2009).

👇

Prof. univ. Dan Caragea spune, în articolul domniei sale „Manelizarea României” (publicat în 2013):

„Neîndoios, există un argou codificat al deţinuţilor, al soldaţilor, al traficaţilor şi contrabandiştilor, al marginalilor, al homosexualilor, doar că o bună parte din acest argou s-a extins în cam toate mediile sociale, mai ales la tineri, elevi şi studenţi, devenind un registru, un limbaj „paralel”, colorat şi fantezist, o „turnură” lexico-stilistică îndreptată împotriva diverselor tabuuri lingvistice. Aşa cum am arătat, şi cum vom confirma şi astăzi, nucleul argoului românesc este de origine ţigănească. Amploarea fenomenului, mai ales în programele de televiziune, se datorează însă omniprezenţei kitschului (aşa preferam să-i spunem prin anii 70!) în „societatea oglindită”: în exprimare, gesturi, fel de a se îmbracă, postură etc. Acestui mod pernicios de a fi, de a avea şi de a gândi, i-am spus, în articolul trecut, manelism. Manelizarea României este, în înţelegerea mea, o patologie de origine mediatică. Programe ca: „Un show păcătos”, „WowBiz”, „Acces direct”, „Agentul VIP” etc. etc. sunt, probabil, cele mai reprezentative şi mai responsabile pentru manelizarea societăţii prin intermediul televiziunii.”

Sursa: https://adevarul.ro/blogurile-adevarul/manelizarea-romaniei/

👇

La teatrul de păpuși, pe scenă, intră păpușarul (ventriloc) cu o păpușă-rățușcă pe mână. Rățușca deschide ciocul și „zice”:

– Și acum am să vă spun un banc cu polițiști!

Din sală se ridică un polițist:

– Ajunge! M-am săturat! Nu e drept, mereu se face mișto de noi, polițiștii!

Păpușarul, roșind, își cere scuze. Polițistul îi spune, nervos:

– Eu n-am treabă cu dumneata, căci pari om serios, eu cu nenorocita aia de rățușcă vorbesc!

Gânduri despre punct

 

Astăzi o să vă cam plictisesc, domniile voastre, cu un text despre punct. Când am postat cuvintele din Dexonline pe Facebook, am văzut că Articolul lunii era intitulat „Punctul” și, bineînțeles, l-am citit (ceea ce vă sfătuiesc să faceți, dacă aveți vreme). După lectură, mi-am dat seama cu uimire de faptul că (mda, imaginar, mi-am și dat singură palme din cauza asta) am folosit greșit, de multe ori, acest semn ortografic. Și asta nu pentru că am învățat greșit, ci pentru că am uitat ce am învățat. Nu mai comentez absolut nimic, pun puncte-puncte și o să revin în zilele următoare asupra subiectului, căci nu l-am epuizat... 

PUNCT, puncte, s.n. I. 1. Semn grafic mic și rotund, asemănător cu o înțepătură de ac, folosit ca semn de punctuație, pentru a indica pauze între propoziții sau fraze independente, pentru prescurtarea unui cuvânt sau care se pune deasupra literelor „i”, „j” etc. ◊ Două puncte = semn de punctuație constând din două puncte (I1) așezate unul deasupra altuia, folosit pentru a arăta că urmează o vorbire directă, o enumerare, o explicare sau o concluzie. Punct și virgulă = semn de punctuație constând dintr-un punct (I1) așezat deasupra unei virgule, folosit pentru a despărți părțile componente ale unei perioade. Puncte de suspensie sau puncte-puncte = semn de punctuație constând din trei (sau mai multe) puncte (I1) așezate în linie orizontală, folosit pentru a arăta o întrerupere în șirul gândirii, al acțiunii sau o omisiune dintr-un text reprodus. ◊ Expr. A pune punctul pe i = a preciza ce este esențial într-o chestiune, a trage concluzia. ♦ Fig. (Cu valoare de interjecție) Gata! destul! 2. Semn convențional în formă de punct (I1), care indică pe o hartă așezările omenești, care marchează zarurile, piesele de domino etc. sau care este pus la dreapta unei note muzicale spre a-i prelungi durata cu încă o jumătate din valoarea ei. 3. Punct (I1) folosit în matematică, indicând efectuarea unei înmulțiri. 4. Fel de a coase, de a broda, de a croșeta; model de cusătură, de broderie etc. 5. (În sintagma) Punct tipografic = unitate de măsură pentru lungime, folosită în tipografie, egală cu 0,376 mm. 6. Ceea ce se vede foarte mic din cauza depărtării. ♦ Pată mică, rotundă, detașată pe un fond de altă culoare. 7. (În sintagma) Punct de ochire = locul din țintă în care trăgătorul potrivește precis linia de ochire. 

II. 1. Figură geometrică plană fără nicio dimensiune (reprezentată prin partea comună a două linii care se întâlnesc). ♦ Loc determinat pe o lungime, pe o suprafață, în spațiu. ◊ Punct medical (sau sanitar) = serviciu medical organizat în fabrici, uzine, șantiere etc. 2. Valoare a unei mărimi, mai ales temperatura la care se produce un anumit fenomen. Punct de topire. 

III. 1. Parte determinată în cadrul unei acțiuni, al unei discuții, al unei probleme etc. ◊ Expr. Punct de onoare = lucru, chestiune care angajează prestigiul, autoritatea, onoarea cuiva. Punct de plecare (sau de pornire) = a) locul de unde pleacă cineva; b) începutul unei lucrări, al unei acțiuni. A fi pe punctul de a... = a fi gata de a..., a fi pregătit să... Punct de vedere = aspectul sub care cineva privește o problemă sau atitudinea pe care o are față de ea; mod de a gândi. Din punct de vedere = în privința..., sub raportul... Din punct în punct sau punct cu punct = amănunțit, detaliat, pe larg. A pune (ceva) la punct = a) a regla (un aparat sau un sistem tehnic) pentru a-l face să funcționeze în condițiile dorite; b) a aranja, a potrivi lucrurile așa cum trebuie, fără a neglija niciun amănunt; a restabili adevărul. A fi pus la punct = a fi aranjat, bine îmbrăcat. A pune pe cineva la punct = a arăta cuiva ce se cuvine și ce nu, a da cuiva o lecție de bună-cuviință. 2. Moment, stadiu, fază, etapă de dezvoltare. ◊ Punct mort = situație fără ieșire. ◊ Loc. adv. Până la un (sau la acest) punct = până la o anumită limită sau etapă; într-o anumită măsură. ◊ Expr. Până la ce punct = în ce măsură, până unde... ♦ (Adverbial) Exact, precis, fix. IV. Unitate de măsură care indică punctajul obținut de un sportiv sau de o echipă într-o competiție; golurile marcate. ♦ Unitate de măsură pentru indicarea situației participanților la unele jocuri (zaruri, cărți, biliard). ♦ Unitate de măsură pentru sporirea sau reducerea cursului valorilor mobiliare negociate prin bursă. ♦ Fiecare dintre diviziunile unei cartele pentru raționalizarea anumitor produse industriale; tichet detașat dintr-o astfel de cartelă. ◊ Loc. adj. și adv. Pe puncte = a) pe baza dreptului conferit de cartelă; raționalizat; b) fig. fără a avea pregătirea corespunzătoare funcției pe care o ocupă. – Din lat. punctum (cu unele sensuri după fr. point).

👇 Un fragment din articolul citat:

„Nu se pune punct:

1. Prin tradiție, după titlu (inclusiv cele de cărți, de opere literare, muzicale;

Dictare; Compunere; Temă în clasă; Luceafărul; Trei, Doamne, și toți trei; Cel mai iubit dintre pământeni; Simfonia a IX-a; Anotimpurile; Bolero

♦ Excepție: Dacă titlul este format din mai multe unități independente se poate pune punct în interior.

2. După formulele de adresare (din scrisori, cuvântări etc.);

3. În abrevierile care păstrează finala cuvântului abreviat - cca (circa), dl (domnul), dle (domnule), dna (doamna)

4. În abrevierile numelor punctelor cardinale - E (est), N (nord), V (vest), S (sud)

5. În simboluri științifice în chimie, fizică, matematică, muzică - H2O (apă), H (hidrogen), O (oxigen), Au (aur), Ag (argint), CP (cal-putere), mf (mezzo-forte), pp (pianissimo)

6. După denumirile prescurtate ale unităților de măsură - cm (centimetru), gal (galon), m (metru), kg (kilogram), l (litru), ha (hectar), t (tonă), kW (kilowatt) etc.

7. După prenumele sau prenumele și numele de familie ce încheie unele expresii stereotip de la sfârșitul scrisorilor sau alte corespondențe oficiale. (Semnătura celor ce expediază scrisoarea se plasează cu un rând mai jos.);

8. Unele abrevieri (împrumutate ca atare și care au dobândit statut de cuvinte) se scriu totdeauna fără punct: UNESCO, HIV, SIDA;

9. Între litere abrevierilor care conțin fragmente de cuvinte: TAROM pentru Transporturile Aeriene Române;

10. În interiorul anumitor sigle și acronime de circulație (ONU pentru Organizația Națiunilor Unite, UE pentru Uniunea Europeană, CFR pentru Căile Ferate Române)

11. Când data calendaristică se indică prin cifre sau litere: 20 aprilie 1993; 31 august 2000.

12. Când o propoziție are ca ultim cuvânt abrevierea etc.

👇 Pentru cei care conduc mașini (dar și pentru noi, pietoni sau pasageri), un semn de circulație luat de pe Google, însoțit de un text care, pe alocuri, mie mi se pare cam cinic și înfricoșător:

Indicatorul de avertizare „Punct negru” semnalează o zonă cu risc ridicat de producere a accidentelor rutiere, denumită punct negru. Punctul negru reprezintă un sector de drum cu lungimea de maximum 1 kilometru, pe care, într-o perioadă de 5 ani consecutivi, s-au înregistrat minimum 10 accidente grave de circulaţie, soldate cu cel puţin 10 persoane decedate sau rănite grav. Conducătorul auto care întâlneşte acest indicator de avertizare trebuie să reducă viteza de deplasare, să sporească atenţia şi să evite efectuarea oricăror manevre riscante.

Vânzoleala gândurilor

MOTTO: „Nu mă întorc niciodată la ziua de ieri pentru că eram o persoană diferită atunci.” (Lewis Carroll)

   Departe de mine gândul de a-l contrazice pe Lewis Carroll, dar eu una mai obișnuiesc să dau câte o raită printre amintirile foarte recente (cele din lunile trecute și din anii trecuți devin tot mai estompate din cauza uitării, doar câteva, mai „importante”, # rezistă) și așa am făcut și astăzi. M-am gândit la ziua de ieri, când a tot plouat, așa că nu am mai scris nimic, pe motiv că ploaia mi-a „spălat” și puținele idei pe care le mai aveam. Ei, astăzi plouă în continuare, dar totuși o să încerc să scriu câteva vorbe. Mai puțin de-ale mele, mai mult de-ale altora. Încep cu cuvintele din dexonline.ro...

VÂNZOLEALĂ, vânzoleli, s.f. Faptul de a (se) vânzoli; frământare, agitație, mișcare (grăbită și zgomotoasă) în diferite direcții., vânzolit. Vânzoli + suf. -eală.

👇

A SE VÂNZOLI, mă vânzolesc, vb. intranz. A se mișca încolo și încoace; a nu sta locului; a nu-și găsi locul; a se frământa; a se agita; a se zvârcoli. /Orig. nec. Sursa: NODEX (2002).

👆 Titlul mi-a fost sugerat de explicația de la primul cuvânt, adică „mișcare găbită și zgomotoasă în diferite direcții”, pentru că așa se comportă de la o vreme gândurile mele, molipsindu-mă și pe mine de „vânzoleală”, ceea ce-mi produce un evident disconfort. Zic „evident” pentru că nu contenesc să mă lametez din cauza asta, plictisindu-mă chiar și pe mine, ce să mai vorbesc de domniile voastre...

ODRASLĂ, odrasle, s.f. 1. Copil, descendent, urmaș; progenitură. ♦ (La animale) Pui, prăsilă. 2. (Înv. și pop.) Ramură tânără, lăstar, mlădiță, vlăstar. Din sl. otraslŭ, odraslŭ. Sursa: DEX '98 (1998).

(A) TOREFIA vb. tr. 1. A încălzi la foc direct unele produse (cafea, tutun) pentru a distruge anumite elemente dăunătoare sau pentru a le da o anumită aromă. 2. (tehn.) A arde, a calcina, a prăji (minereuri). (< fr. torréfier). Cheia alegerii: Pe 15 martie 1801 s-a născut Coenraad J. van Houten, chimist olandez. Lui îi datorăm ciocolata, așa cum o cunoaștem astăzi. A inventat un procedeu, utilizat și astăzi, prin care a redus la jumătate conținutul de grăsimi și aciditatea din ciocolată. Este, de asemenea, inventatorul tehnicii care a făcut posibilă extragerea pudrei din cacao, care putea fi apoi ușor diluată în apă sau lapte.

😄😆

Într-o zi, un tip îşi găseşte BMW-ul, în parcare, cu botul făcut praf, se uită după autorul dezastrului şi nimic, în schimb vede un bileţel pe parbriz: „Îmi pare rău că tocmai mi-am băgat cârligul de la „Dacie” în mândreţea ta de maşină. Îţi scriu pentru ca fraierii de martori care se uită să creadă că îţi las adresa, numărul de telefon şi asigurarea. Nu, nu ți le las, dar să ştii că eu regret nespus”.

😆

La un cabinet medical, doctorul întreabă:

- Ce vârstă aveţi, doamnă?

- Mă îndrept spre 30.

- Din ce direcţie?

😄

Un tip era la bar cu niște amici, când primește un apel de la soția sa:

– Cina este gata! strigă ea. Dacă nu ajungi acasă în douăzeci de minute, să știi că o voi arunca la câine!

– Nu fi absurdă, îi răspunde tipul. Ce vină are el?!

😆

Șeful îl cheamă pe Ionescu la el și îi spune:

– Ionescule, am observat că întârzii mereu la muncă în ultima vreme. Există vreo problemă sau motiv pentru asta?

– Da, șefule, acum o săptămână mi-ați spus că, dacă vreau să citesc ziarul, să o fac acasă…

😄 

Nevasta unui deținut, în audiență la directorul penitenciarului:

- Domnule director, am venit aici să vă rog să-i dați soțului meu o muncă mai ușoară.

- Dar, doamnă dragă, soțul dumneavoastră lipește etichete pe sticle, ce poate fi greu în asta?

- Nesimțitul, mie mi-a zis că sapă un tunel!

Gânduri cumpănite, dar și descumpănite

 

MOTTO: „Un simț al umorului bine dezvoltat este polul care adaugă echilibrul pasului tău în timp ce mergi pe frânghia vieții.” (William A Ward)

Cuvântul zilei, în această miercuri (luat din dexonline.ro), precum și imaginea aferentă, în anumite momente din viață, mi se potrivesc la fix. Nu știu dacă puținul simț al umorului pe care îl mai posed mă ajută prea mult, dar cu siguranță am multe de învățat în acele clipe de descumpănire. Nu mai comentez pe tema asta, căci am multe de scris și n-aș vrea să vă plictisesc.

👇

DESCUMPĂNI, descumpănesc, verb, gr. a IV-a. (tranzitiv) A face pe cineva să-și piardă echilibrul sufletesc; a dezorienta, a dezechilibra; a zăpăci. Pref. des- + cumpăni.

Cheia alegerii: În anul 2013, Jorge Mario Bergoglio, a fost ales papă sub numele de Francisc. Spre deosebire de predecesorii săi, mai rezervați, papa Francisc face interviuri improvizate cu presa, prezentând în spațiul public idei care îi deconcertează pe mulți dintre credincioși, dar care i-au adus o popularitate imensă, inclusiv în cercurile atee. Și-a arătat empatia față de homosexuali, spunând că nu are calitatea să-i judece. Apoi, vorbind despre femeile sărace, victime ale sarcinilor multiple, a șocat când a afirmat: „Unii oameni cred că, pentru a fi buni catolici, trebuie să se reproducă ca iepurii.” 

👇

CUMPĂNI, cumpănesc, vb. IV. 1. Tranz. A cântări (cu cumpăna). ♦ A aprecia greutatea sau alte calități ale unui obiect. 2. Tranz. A pune în stare de echilibru; a echilibra. 3. Refl. și tranz. A (se) clătina, a (se) legăna. 4. Tranz. și intranz. Fig. A cântări cu mintea, a chibzui, a socoti. ♦ Refl. A sta la îndoială înainte de a lua o hotărâre; a șovăi. 5. Refl. Fig. A lua o hotărâre; a se decide. 6. Tranz. Fig. (Reg.) A îndemna, a sfătui. 7. Tranz. Fig. A fi mai presus de a cumpăni; a întrece; a precumpăni. – Din cumpănă.

👇

De aici, m-am dus cu gândul la zodia mea, Balanța, și reiau un text (deși nu sunt sigură că l-am mai scris, doar presupun) care, în cazul meu, se potriveste cam în procent de 60%.

„Zodiacul Vechi Românesc se suprapune, destul de mult, pe cel european, doar că fiecare zodie corespunde fix unei luni din calendar. Sunt 12 zodii, câte una pentru fiecare lună a anului, iar semnul poate fi identificat după trăsături fizice și de caracter, după faptele și gândurile lui. (...) Zodia Cumpenei. Luna octombrie (Brumărel). Care se naște sub acest semn al Cumpenei va fi de treabă, frumos, curat, iubitor de dreptate, grăitor de adevar, dacă obiceiurile cele rele nu-i vor schimba firea. Milostiv, cu bunăcuviință, vesel și iubitor de muzică. Curat la față, ochi frumoși, statură de mijloc, cărnos la nas, minunat la obraz. Cuvios la toți oamenii ce-l văd, când tăcut, când prea vorbitor. Cu inima deschisă, fără nicio sminteală, viața lui plină de tot dorul, să se roage lui Dumnezeu să nu fie prea mult iubit. După cum îl arată natura, sângeros, iute la mânie, dar îndată se întoarce și îi pare rău de vorbele sale rostite din iuțeală, și mânia lui îi aduce mari pagube. Va trăi cinstit, va fi adesea și mândru, iubitor de înțelepciune, și va fi văzut înaintea altora. Oamenii nu vor prea îndrăzni a-i face vreun rău pe față, dar în spate va avea mulți dușmani.” (Fragment dintr-un articol scris de Alina Costache, în 30 martie 2014.

(Sursa: https://www.romaniatv.net/)

👇

„Zodia cumpenei” de Lucian Blaga

(În metru safic)

„Dreaptă, ziua Cumpenei ne surprinde
printre roze: în cimitirul unde
cîteodată dragostea însorește
albele pietre.

Calm se-ndrumă spre cumpănire totul.

Zi și noapte trag înjugate vremii,

amîndouă cu-nțelepciune-ncearcă

pași deopotrivă.

Se masoară, se cîntărește rodul

de argilă, visul și umbra verii,

și povara ce-i amintirea pentru

orice faptură.”

P. S. Imagine © Andrea Homorodean

Iar niște gânduri în reluare...

      Mda, știu că am promis că nu mai „plagiez” din propriile texte, dar astăzi am poposit la blogul meu foarte dornică de a scrie ceva și am realizat, destul de bulversată, că nu-mi veneau în minte decât câteva gânduri ce formau o frază mare și lată. Adică asta: când aveam și eu, în pofida kilogramelor în plus și a puterilor din ce în ce mai „cu minus”, oarece elan în curățirea grădinii și efectuarea altor „trebi” utilitaro-gospodărești, iată că afară a început să plouă... Deci, dacă tot eram la blog, am zis să mai corectez câteva dintre postările din trecut, deși nu prea am răbdarea necesară. Și am „întâlnit” un titlu, de prin luna martie a anului de tristă amintire „douăzeci-douăzeci”, despre care cred că am mai făcut vorbire (dar, între timp, iar am uitat, cea ce e mai mult decât îngrijorător), și anume...

RUFETUL GÂNDURILOR TAMIZATE...

   ...Sau, în traducere aproximativă din română în română, „breasla gândurilor cernute difuz”. Da, iar am dat de două cuvinte cvasi-necunoscute, pe care imediat le voi explica mai jos. Și am, în continuare, niște gânduri confuze, mirate, dezamăgite și tristuțe, care arată cam așa:

RUFET [At: NECULCE, L. 167 / V: răf~, ref~, rusf~ / Pl: rufeturi / E: tc rufet] (Tcî) 1. s.n. Breaslă. 2. Membru al unei corporații meșteșugărești Si: (înv) rufetaș, isnaf. 3. s.n. Corp de ostași sau de slujitori înarmați, recrutat dintre rufetași și din burghezie Sinonim: (înv) breaslă. Sursa: MDA2 (2010).

(A) TAMIZÁ vb. tr., intr. (despre lumină) - a (se) filtra difuz, a (se) cerne. (< fr. tamiser). Sursa: MDN '00. Cheia alegerii: S-a născut, în anul 1593, pictorul francez Georges de La Tour, cunoscut mai ales pentru tablourile cu scenele religioase în tehnica clarobscurului, în care personajele sunt pictate la lumina lumânărilor. 

    P. S. Am reluat o parte din postarea de atunci pentru că nu-mi mai aminteam cuvintele din titlu și pentru că mi-am dat seama că, ascuns după figurile confuze, mirate, dezamăgite și tristuțe se află un balonaș care râde cu gura până la urechi. Deci, hai să-i dăm motive...

Bancuri:

☺

Costel intră dimineaţa în living, unde nevastă-sa, fiicele lui, maică-sa şi soacră-sa se pregăteau de petrecerea de 8 Martie. Le spune, zâmbitor:

– La mulţi ani tuturor fetelor şi femeilor bune, iubitoare şi frumoase!
– Costele, îi zice soacră-sa, tu chiar ai chef de ceartă aşa de dimineaţă?

☺

Un puști îl întrebă pe taică-său: 

- Tati, te-ai îndrăgostit vreodată de o profesoară?

- Da.
- Și, ce-ai făcut?
- Păi, nimic, că s-a enervat maică-ta și te-a mutat la altă școală.