duminică, 18 septembrie 2011

Gânduri care spun: "ei, şi?"

    
       M-am tot gândit că în ultima vreme - este vorba cam de câteva luni - nu am deschis mai deloc televizorul sau vreun ziar pentru a vedea şi citi ştiri, drept pentru care, cuprinsă de remuşcări, mi-am făcut singură morală, cum că mă autoizolez, nu-mi pasă ce-i în jurul meu, practic politica struţului etc. (Apropo de struţi, iată discuţia dintre două exemplare:
  - Tu ştii de ce ţinem noi capul în nisip?
  - Nu ştiu tu de ce-l ţii, dar eu caut petrol...)
        Parafrazând glumiţa asta, aş zice că nu ştiu dacă şi de ce evadaţi domniile voastre din realitate, dar eu una, vă spun sincer, fac asta dintr-o imensă lehamite şi, bineînţeles, din dorinţa de învăţa ceva bun, util şi înţelept. Oricum, găsesc că e mult mai interesant să citesc (ori să scriu) un roman sau să călătoresc cu gândul prin locuri frumoase decât să văd ce se întâmplă în ograda noastră mioritică. 
     Am să renunţ azi, totuşi, la vreo călătorie imaginară sau la ceva colecţie de citate din ce-au gândit alţii şi o să-mi susţin punctul de vedere cu câteva ştiri, luate absolut la întâmplare de pe Internet, din „revista presei”, cam pe la mijlocul lunii august. Nu susţin că sunt cele mai răsunătoare sau cele mai importante ştiri, le-am cules doar pentru a le comenta pentru domniile voastre, pentru a vă aduce argumente şi a vă demonstra că era mult mai bine dacă nu-mi pierdeam timpul cu ele. Păi, s-o pornim în călătorie printre ştiri. Pentru început, un titlu:
            * „P.D.L. este acuzat de mită electorală în Neamţ”. (Ha, ha, e un truism şi o glumă tare bună, nu-i aşa? Ca şi cum am afirma că „laptele e alb”, „zahărul e dulce” sau că „iarna nu-i ca vara”. Asta e o noutate, o ştire care să-ţi taie răsuflarea? Nu, bineînţeles că nu.)
            * „Circulaţie îngreunată pe Valea Prahovei” şi „pe litoralul românesc sunt de trei ori mai mulţi turişti ca anul trecut.” (Păi asta înseamnă că poporul român trăieşte bine – aşa cum i-a urat preşedintele Băsescu – are bani şi are chef de distracţie, deci noua criză care se profilează ameninţător la orizont este pentru noi, locuitorii din spaţiul carpato – dunăreano – pontic, o gogoriţă mincinoasă şi nici că ne pasă de ea.)
            * „Primarul sectorului V al capitalei, Vanghelie, aflat în vizită în Italia, a dansat „Periniţa” sub Columna lui Traian pentru a marca înfrăţirea dintre popoarele român şi italian.” (Ei şi, Vanghelie ar dansa şi „pas de deux” cu o gorilă dacă ar avea ceva de câştigat din asta!)
            * „Un bătrân de 64 de ani a fost găsit de ziarişti în stare de inconştienţă în curtea unui spital din Cluj, după ce fusese externat de la secţia de O.R.L. şi lăsat acolo să zacă ore în şir.” (Deja la noi asta e ceva intrat în cotidian, de ce să ne mai agităm, nu e primul, nu va fi nici ultimul, autorităţile nesimţite nu-şi fac datoria, personalul medical se luptă cu greutăţi insurmontabile, toată lumea aşteaptă o mică „atenţie” şi, în acest timp, oamenii mor pe stradă.)
            Şi, ca să zic aşa, cireaşa de pe tort, o declaraţie absolut aiuritoare a preşedintelui Băsescu, apropo de vizita nocturnă la Cotroceni a Elenei Udrea:
            * „Eu am fost cu nevasta. S-a dus la vreun consilier.” (Aproape că am rămas fără replică. Şi totuşi... Nu vreau să compar cele de mai sus cu zicerea din vreuna din comediile lui Caragiale, pentru că-l admir prea mult pe Nenea Iancu pentru a-i asemăna personajele cu aceşti saltimbanci lipsiţi de bun simţ care se joacă pe scena politică a ţării „de-a guvernul”, „de-a parlamentul”, „de-a preşedinţia”, şi care fac, prin jocul lor tembel, ca atmosfera şi apucăturile politicii româneşti să semene din ce în ce mai mult cu acelea dintr-un local de streap-tease. Asta, ca să fiu gentilă şi să nu pomenesc de felinarul roşu...)
            Şi acum, doamnelor şi domnilor, ştirile mondene. Ele mă scot din sărite cel mai mult. Sunt genul acela de aberaţii care mă face întotdeauna să mă întreb cine este mai „sărit de pe fix” şi are cel mai mic IQ, cei care le scriu sau cei care le citesc. Înclin să cred că cei care le scriu, pentru că eu nu renunţ la ideea că gustul publicului poate fi educat. Deci, să pornim:
            * „Iuliana Marciuc declară: „Enache a glumit că nu mă ia de nevastă!” (Uau, asta ar putea fi o glumă, dar e de-a dreptul sadică pentru această Penelopă a zilelor noastre care a aşteptat şi a suferit atât din pricina indecisului cântăreţ. Nu erau destule telenovele pe micul ecran, ne mai trebuia şi una în viaţa de toate zilele?)
            * „Jojo şi-a cumpărat un apartament de 130.000 de euro”. (Poate are vreo afacere, sau un iubit cu mulţi bani, că din actorie şi cântat nu prea cred eu să iasă atâţia bani. Vorbim doar de Jojo, nu de Angelina Jolie...)
            * „Anamaria Prodan a slăbit 5 kilograme cu pepene roşu”. (Şi? Ce-i cu asta? Ce-mi pasă mie sau domniilor voastre că ea a slăbit? Trebuie să mărturisesc că, în cazul acesta, nu reuşesc să fiu obiectivă şi asta pentru că, atât ea, cât şi distinsa sa mamă, îmi sunt profund şi iremediabil antipatice.)
            * „Carmen Trandafir se mărită, în secret, duminică”. (Îmi cer scuze, dar cine-i Carmen Trandafir? Şi, de ce în secret? Şi, ce ne interesează pe noi asta?)
            * „Irinel Columbeanu a dus-o pe Irina la ziua de naştere a unei prietene”. (În cazul proaspăt despărţiţilor soţi Columbeanu, antipatia mea se amestecă cu un fel de repulsie şi cu un început de enervare, deci mă abţin şi nu mai comentez nimic. Singura pe care o deplâng şi cu care empatizez e micuţa şi nevinovata Irina.)
            * „Firea şi Pandele s-au întors din luna de miere”. (Aferim, să le fie de bine. Să se bucure de viaţa lor de tineri căsătoriţi, deşi eu mă cam îndoiesc că în cazul lor e vorba de o mare iubire, ci mai degrabă de un fel de contract matrimonial cu avantaje de ambele părţi. Ei, pe de altă parte, s-ar putea să vorbească invidia din mine, pentru că eu nu sunt căsătorită, nu?)
            * „Noul iubit al Oanei Zăvoranu este homosexual”. (Eh, aşa-i trebuie Queridei! Însă, repet, de ce trebuia să ştim şi noi? Cu ce am greşit?)
            Am să închei aici, că nu are rost să mă enervez mai mult cu astfel de stupizenii şi să vă plictisesc şi pe domniile voastre. Deci, sper din toată inima că am reuşit să vă conving că era mai bine să nu-mi fi pierdut timpul pentru a citi asemenea „ştiri”. Bine, e posibil să nu fi ales eu ca lumea şi să fie prin ziare sau pe la jurnalele televizate şi lucruri interesante şi de bun simţ, dar eu asta am găsit astăzi, deci asta v-am prezentat, cu asta m-am amuzat şi asta am comentat. (Rima e absolut involuntară, îmi cer scuze). În orice caz, eu am încercat să diversific comentariile, pentru a vă oferi spre lectură părerea mea despre aceste ştiri şi a nu deveni monotonă prin repetarea la infinit a doar două vorbe, dar atunci când le-am citit, după un râs sănătos sau o indignare la fel de sănătoasă, prima reacţie a mea a fost să exclam: ei, şi?!
            

Azi, doar câteva gânduri (și ălea necăjite tare)

    MOTTO: „ Când sunt supărat(ă), cânt. Pe urmă, îmi dau seama că vocea mea e mai groaznică decât supărarea .” (Anonim)      De fapt, ca să...