Azi, hlizeală maximă a gândurilor

„Cerul le-a dat oamenilor trei lucruri pentru a compensa dificultățile vieții: speranță, somn și zâmbet.” (Immanuel Kant)

Speranța și somnul, la mine, mai dau câteodată „rateuri”, dar zâmbetul este cel care mă ajută mereu. Mă rog, aproape mereu. De dimineață am avut pe la Domnești un pic de ploaie, apoi soare și, după ce, vreo două ore, m-am „aferat” prin grădină, m-am gândit acum, cât mă odihnesc, să mă uit la știri. După cinci secunde, am dat cu ochii de un fragment dintr-un titlu: „Mă duc voluntar patru ore.” Era o declarație a domnului Ciolacu (domn care, îmi cer infinite scuze, îmi este profund antipatic, și spun asta exprimându-mă cât de eufemistic pot eu). Am tresărit și imediat m-am temut că domnia sa vrea să le dea un exemplu liderilor europeni și pleacă să ajute Ucraina în lupte. Nu, voia să facă voluntariat în cadrul acțiunii Noaptea Muzeelor. Citind un pic din ceea ce a declarat despre nu știu ce grevă, am râs preț de trei minute cu mare poftă (mă rog, m-am hlizit) și mi-am zis că nu-mi mai trebuie (alte) bancuri, dar nu am renunțat, am găsit câteva și, bineînțeles, mă voi ocupa și de trei cuvinte, două „ale mele” și unul, tot din dexonline.ro, „cuvântul zilei”. Deci...

✋😆 

„Mai mult, m-am pus la dispoziţie, dacă e nevoie. Sâmbătă o să încerc mă grăbesc spre casă. Mă duc şi eu voluntar. Cel mai aproape de Guvern e Muzeul Antipa şi patru ore stau şi eu voluntar. O să beau o cafea şi o să rezist. Nu e o problemă. Dar mi-ar plăcea mult să nu mai folosim, mai ales dacă este deschidere, hai să stăm la masă şi să discutăm aşezat, fiindcă nu e nimeni nici obtuz, nici pornit. Există nişte limite pe care trebuie să le respectăm şi să ne încadrăm. Cu certitudine România are nevoie de o normalitate, de o abordare echilibrată şi categorică. România are nevoie de reforme, de o reaşezare a lucrurilor într-o direcţie corectă”, a concluzionat Ciolacu. Sursa: https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/

✋😆 

Doi prieteni stau de vorbă:

- Ziceai că vrei să ții dietă de slăbire. Ai început-o?

- Am vrut să o încep, zău, dar ca să ajung la iaurtul degresat, care era în fundul frigiderului, a trebuit să mănânc cinci sarmale, trei ouă umplute și cele două prăjituri cu frișcă, așezate în fața lui...

😆 

- Măi, scuză-mă, nu pot vorbi, îi zice un tip prietenului care-l sunase la telefon, e ziua soției, îi pregătesc masa.

- Hai, dă-i bătaie!

- Bătaie i-am dat ieri. Azi o sărbătoresc.

😆 

Un tip se întâlnește cu prietenii la o bere. Unul îl întreabă:

- Ce-ai pățit, măi, de ce ai un ochi vânăt?

- Băieți, țineți minte tipa aia mișto pe care am cunoscut-o aseară la bar, și care mi-a zis că e văduvă?

- Daaa, răspund amicii.

- Ei bine, nu era...

✋

A SE HLIZI, mă hlizesc, intranz. pop. A râde fără rost, de nimicuri, a chicoti. /cf. bg. hlezja „a glumi” . Sursa: NODEX (2002). 

Nota mea: „Hlizire” este forma dată de dicționare, adică cea corectă, dar mie îmi place mai mult „hlizeală”...

✋

AFERAT, -Ă, aferați, -te, adj. Care este sau care pare că are multe treburi, că este foarte ocupat. – Din fr. affairé. Sursa: DEX '09 (2009)

✋

POMPOS, -OASĂ, pompoși, -oase, adj. Plin de pompă, de fast, de strălucire; fastuos, luxos. ♦ (Despre stil, cuvinte, expresii) (Excesiv de) înflorit, încărcat, pretențios; plin de emfază, de afectare. Din fr. pompeux, lat. pomposus. Sursa: DEX '09 (2009).

Cheia alegerii: Carl Fabergé s-a născut pe 18 mai 1846 la Sankt Petersburg, Rusia. A fost un bijutier cunoscut mai ales pentru ouăle Fabergé, piese de bijuterie în formă de ouă, realizate din metale și pietre prețioase, care conțin o surpriză precum ouăle de ciocolată.

Dezamăgiri și gânduri...

 

Motto: „Sufletul se naște bătrân, dar devine tânăr. Asta este comedia vieții. Iar corpul se naște tânăr și devine bătrân. Asta este tragedia vieții.” (Oscar Wilde)

     Mărturisesc că prima versiune ce mi-a apărut în minte pentru titlul de astăzi, în conformitate cu „starea” mea din ultimele zile, săptămâni (și, aș îndrăzni să spun, chiar luni) a fost „Gânduri dezabuzate”. Am renunțat din două motive: primul ar fi că am vaga bănuială că l-am mai folosit cândva (ca și motto-ul de mai sus), iar al doilea este faptul că nu prea îmi place cum sună adjectivul, din pricină că m-a dus imediat cu gândul la „maimuțele” alea mondene, care au kilograme de silicon în buze. Și n-am chef nici să mă amuz, nici să mă indignez. Deci am folosit un sinonim (parțial, aș zice eu), însă adevărul despre ce și cum simt (și mă simt) este mult mai complex. Și n-am să-l discut cu domniile voastre, pentru că sunt sigură că fiecare aveți propriile îndoieli, dezamăgiri, dureri, nedumeriri și revolte, deci nu vreau să vă mai plictisesc cu ale mele. Și sper să dispară, rând pe rând. Așa că trec mai departe și îmi voi aduce aminte niște citate pe care le-am folosit drept motto la unele postări din „ultimii cinci ani” și, poate, voi căuta câteva glume...

✋👶👌👋😊

✋„Nu subestima puterea cuvintelor și a gândurilor. Tot ceea ce-ți repeți în fiecare dimineață poate să te pună pe cărarea dorită a vieții. Gândește-te și vorbește despre victorie, succes, fericire și binecuvântări pentru a-ți influența destinul.” (Nina Bolivares)

👋 „Uneori uit unde mă aflu şi zâmbesc aşa, fără motiv. Câteodată sunt vesel. Vesel de tot. Pentru că uit de mine. Mă pierd pe undeva, în vreun loc depărtat, cum ai uita o carte pe fereastră.” (Marin Sorescu)

👌 „Găsește pe cineva care să te facă să uiţi durerile trecutului. Găseşte pe cineva care să-ţi schimbe viaţa, s-o facă mai bună, să-ţi lumineze golurile de până atunci. Găseşte pe cineva care să-ţi merite zâmbetul!” (Marilyn Monroe)

✋„Ferește-te de omul care nu vorbește și de câinele care nu latră.” (Proverb al indienilor cheyenne)

👋 „Cei care își petrec timpul în frumusețea și misterul naturii nu se simt niciodată singuri sau obosiți de viață.” (Rachel Carson)

👶 👌 P. S. Cuvântul ce mă definește (nu foarte exact și destul de „provizoriu”). Mda, și niște bancuri...

✋DEZABUZAT, -Ă, dezabuzați, dezabuzate, adj. (Livresc) Persoană care și-a pierdut speranțele, entuziasmul; dezamăgit. V. (a) dezabuza. // adj. (Franțuzism) Dezamăgit; amărât, scârbit. [Var. desabuzat, -ă adj. / cf. fr. désabusé]. Surse: DEX '09 // DN (1986).

😊 

Doi tineri de curând căsătoriți se întorc de la serviciu. Acasă, ea spune: 

- Iubi, am vești grozave pentru tine. În curând vom fi trei în această casă.

Soțul vine spre ea cu un zâmbet uriaș pe față. Își sărută soția, dar zâmbetul îi dispare când aceasta îi spune:

- Mă bucur că te simți așa, căci de mâine dimineață, mama se mută cu noi.

✌

Un cerșetor sună la o ușă și-i deschide o gospodină iritată, cu mâinile-n șolduri și pusă pe scandal:

– Ce mai vrei și tu, mă, ratatule?

– Vă rog, dacă ați avea niște sticle goale de bere, pe care le-aș putea vinde…

– Arăt eu ca și cum aș bea bere?!

– Păi, atunci măcar niște sticle goale de oțet!

✌

Lângă cascada Niagara, ghidul se adresează grupului de turiști:

– Dacă doamnele vor binevoi să tacă un moment, o să puteți auzi zgomotul căderii apelor.

Gânduri muuulte, dar neinteresante

 

 

MOTTO: „Viața e o muncă grea.” (Agatha Christie)

     Mda, așa e. Dar poate că nu pentru toți viața e o muncă și nu tuturor li se pare grea. Cred că depinde și de atitudinea fiecăruia, de modul cum privește munca și greutățile vieții. Mă rog, eu una sunt astăzi obosită de nu mai pot (și nu numai fizic). Deci chiar nu știu ce caut aici, la blogul meu. Poate-mi explicați domniile voastre. În fine, o las așa, „în coadă de pește”...

👇

Bancuri:

Marcela la o ghicitoare:

- Mă iubesc doi bărbaţi. Care dintre ei va fi norocosul?

Ghicitoarea pune cărţile pe masă, se uită la ele, apoi se uită foarte atent la Marcela şi îi spune:

- Cel care va avea noroc va fi Gheorghe, căci te vei căsători cu lon.

😊

Întrebare la Radio Erevan:

- Ce trebuie să facă o femeie să pară mai subţire?

Răspuns: 

- Întuneric!

😊 

Ea:

- Dragă, nu uita să iei azi copiii de la școală.

El:

- E sâmbătă. Sunt amândoi afară, la joacă.

Ea:

- E MIERCURI! ȘI AVEM TREI COPII!

👇 

Expresia zilei:

„Desinit în piscem” (lat. „Se termină în coadă de pește”) – Horațiu (versul 4 din „Arta poetică”). Marele poet compară opera de artă lipsită de unitate cu trupul frumos al unei femei, care s-ar termina într-o coadă de pește: desinit în piscem mulier formosa superne. Din acest vers nu se mai întrebuințează astăzi decît primele trei cuvinte, devenite o expresie frecventă, spre a critica lucrări al căror început (bustul frumos al femeii) nu corespunde cu sfîrșitul (coada de pește), sau persoane care promit mult, dar realizează puțin. LIT. Sursa: CECC (1968).

👇

A se termina în coadă de pește (despre o acțiune, o narațiune etc.) - A avea un sfârșit neconvingător/ neclar; a se termina sub așteptările pe care le justifică începutul. Sursa: Argou (2007).

👇 Cuvântul zilei (din dexonline.ro):

(A) ADEMENI, ademenesc, vb. IV. Tranz. A atrage, a ispiti, a momi, a tenta pe cineva, de obicei cu vorbe înșelătoare; a înșela pe cineva. ♦ (Rar) A seduce o femeie. [Var.: (reg.) adimeni vb. IV] – Cf. magh. adomány.

Cheia alegerii: S-a născut, în anul 1953, actorul irlandezo-american Pierce Brosnan. Printre rolurile sale se numără și cel din comedia romantică „Legile atracției”.

✌ Victorie! Am terminat!

O mulțime de gânduri în căutarea unei praxeograme

  

MOTTO: „Nu-i lăsa pe alții să-ți distrugă ziua. E ziua ta. Distruge-o tu!” (Anonim)

     După acest motto anonim și încântător de optimist (cu tente ironice și cam răutăcioase), chiar nu știu ce să mai scriu pentru a ieși dintr-o „stare” pe care nici măcar nu încerc s-o definesc. Având în vedere că „cerurile”, crezând că ne e dor de ploaie, au început s-o slobozească iarăși peste noi, planurile mele în legătură cu grădina s-au dus de râpă. Momentan, sper. Așa că o să revăd un serial (cu vreo zece ani în urmă cred că l-am mai „vizionat”, dar nu-mi aduc aminte nimic), o să scriu pe blog și o să mă conving singură să nu-mi mai fac gânduri negre. O să încerc, fără prea mare avânt, să-mi explic azi două chestiuni. Mai întâi, pe „Etnotique” (hm) am văzut o poză și dedesubt scria: „Costum argeșean cu ie, fotă, peșteman și șorț”. Bun, mă duc imediat să caut „peșteman”. Google mă corectează: Ați vrut să scrieți „peștiman”. Nu-l contrazic și mă duce direct la dicționar:

👇

PEȘTIMAN, peștimane, s.n. 1. (Înv. și pop.) Obiect de îmbrăcăminte femeiască confecționat din stambă sau din alt material ușor, care se înfășoară, în unele locuri, la țară, ca o fustă în jurul trupului; p. ext. șorț de protecție purtat de meseriași. 2. (Reg.) Legătoare de cap care se poartă pe sub broboadă. [Variantă: (reg.) peșteman s. n.] – Din tc. peștimal.

Nota mea: Cred că acolo era vorba de legătoarea de cap, căci șorțul exista deja...

👇 

     Iată și un titlu (nu mai știu unde l-am întâlnit, îmi cer scuze) care iar m-a pus la muncă: „Reclame, praxeograme și strategii persuative”. Măi să fie! Recunosc, reclamele și strategiile lor persuative îmi erau cunoscute prea bine (chiar dacă nu și acceptate), dar „praxeograma” m-a lăsat cu gura căscată. Am căutat în dicționare și nu știau, l-am întrebat pe Google și iar m-a corectat: Ați vrut să scrieți „praxiogramă”. Dar nu știa nici el ce e aia. Mi-a oferit niște PDF-uri pe teme de pedagogie unde m-am lămurit că termenul s-ar lega de „praxeologie” dar, când am vrut să mă adâncesc în explicații, mi-am prins organele auditive în ele, neuronii mei au intrat în grevă, deci am renunțat. Păi, tot am învățat ceva, nu?

PRAXIOLOGÍE (PRAXEOLOGÍE) (fr.; {s} gr. praxis „practică” + logos „studiu”) s.f. Disciplină științifică care studiază structura generală a acțiunilor umane și a condițiilor eficacității lor. Ca teorie a acțiunii eficiente, praxiologia are ca premise contribuțiile a numeroși gânditori, filosofi, și sociologi, în problema acțiunii și creativității umane în general, precum și a acțiunii sociale în particular. Forma ei contemporană, independentă, este legată de activitatea lui T. Kotarbiński (în plan gnoseologic) și a lui T. Parsons (în plan sociologic). Sursa: DE (1993-2009).

👇 Bancuri:

☺ Se întâlnesc doi ardeleni:
- Salut, Ioane. Ce faci?
- No, servus, Vasile… Iaca, plimb melcu’.
- Apăi, mă Ioane, frumos melc ai.
- Am avut altul mai frumos, dar mi-o scăpat și nu l-am mai putut prinde!

☺ Doi prieteni stau de vorbă la o bere:

- Oare ce să fac, că iubita mea îmi bate apropouri că suntem de trei ani împreună și ea vrea să se îmbrace în alb?

- Păi, poți să o înscrii la karate...

Gânduri fără niciun chef

MOTTO: „Zâmbeşte, chiar dacă zâmbetul tău e trist, pentru că mai trist decât un zâmbet trist e faptul de a nu mai şti să zâmbeşti.” (Mahatma Gandhi)

     Da, nici eu, nici gândurle mele n-avem niciun chef. Nici măcar unul din ăla de la „Chefi la cuțite”. Dar așteptăm cu răbdare să apară. Mă refer la cheful de scris, căci chef de muncă aș avea eu, după atâtea zile de odihnă, dar afară plouă în fiecare zi și e cam frig. Astăzi o să mă ocup de expresiile din dexonline.ro, cuvintele de acolo le voi scrie în continuare pe Facebook, pentru a fi citite de mai multă lume. Mă „ocup” de aceste expresii în sensul că le înșir mai jos pe ultimele patru. Și las pe domniile voastre să ghicească (repede) care dintre ele mi se potrivește mie azi. Vă dau un indiciu: imaginea, aparținând Anei-Maria Gălețeanu, ilustrează una dintre expresii și reprezintă cam 45% din „starea” mea de joi...
✋
Țap ispășitor = (în „Vechiul Testament”) Țap pe care marele preot îl încărca, la sărbătoarea ispășirii, cu toate păcatele neamului lui Israel și care era apoi alungat în deșert; b) (fig.) Persoană asupra căreia se aruncă vina pentru greșelile altora.
✋
A jertfi un cocoș lui Esculap – Esculap (la greci, Asclepios), zeul tămăduirii, era reprezentat alături de un cocoș și de un șarpe răsucit pe un toiag, simbolizînd vigilența și prevederea. Bolnavii, care cereau leacuri, îi aduceau drept ofrandă un cocoș. Socrate, judecat pentru atitudinea sa ostilă stăpînirii de atunci și condamnat să bea cupa cu otravă, a fost vizitat în închisoare de către bunul și bogatul său prieten Criton, care-i pregătise evadarea. Bătrînul filosof a refuzat însă, considerînd că trebuie să respecte legile, chiar dacă sînt nedrepte. Și, în fața morții, conformîndu-se obiceiului, Socrate i-a spus: „Criton, îi datorăm lui Asclepios un cocoș; dați-i-l, să nu uitați!” Sensul simbolic pare a fi acesta: Socrate își arată recunoștința față de Esculap care, în cupa cu cucută, îi oferă leacul de a sluji virtutea pînă la capăt, căci a învăța pe oameni să ducă o viață virtuoasă este însuși scopul filosofiei socratice. Vorbele „Să jertfim un cocoș lui Esculap” se utilizează în semn de recunoștință pentru o binefacere. Dar mai sînt folosite și în sensul că, uneori, sîntem obligați să plătim tribut unei prejudecăți, unui fel de a vedea lucrurile, care poate nu este al nostru, dar care a ajuns o deprindere curentă la unii oameni de azi, așa cum devenise și ofranda pentru Esculap la vechii greci.
(Mitologic) Sursa: CECC (1968).
✋
Umblă câinii cu covrigi (sau colaci) în coadă = E mare belșug.
Expr. (Glumeț) A fi (sau a sta) ca o curcă (sau ca o găină) plouată sau ca un câine plouat = A fi trist, abătut. 2. Fig. Descurajat, fără chef, abătut.
✋  Mda, păi să zâmbim oleacă...

☺ Un tip beat criță sună la interfonul unui bloc:

– E acasă soțul?

– Da! îi răspunde o voce de femeie de la celălalt capăt al firului.

Sună la alt număr:

– E acasă soțul?

– Da! 

Și tot așa, până una zice că soțul nu-i acasă. La care bețivul:

– Coboară atunci să vezi dacă-s io…

☺

– Draga mea, câteodată aș vrea să te sun numai ca să îți aud vocea și să îți spun că te iubesc!

– Și de ce nu o faci?

– O voce mă împiedică!

– Păi, ce-ți spune vocea aia?

– „Creditul dumneavoastră este insuficient pentru direcția apelată…”