„Clipele cu adevărat frumoase sunt melancolice. Simți că sunt
trecătoare, ai vrea să le oprești în loc, dar nu-i posibil.” — André Maurois
De vreo câteva zile plouă încăpățânat, dar încerc să mă autosugestionez că nu-mi pasă. Nu-mi pasă că prin acoperiş se strecoară viclean, ici şi colo, câte o picătură, făcându-mă să umplu podul de ligheane şi cratiţe vechi. Nu-mi pasă că nu am terminat cu pregătirea grădinii pentru iarnă. Nu-mi pasă că strugurii nu s-au copt de tot şi trebuie să-i culeg, totuşi, cândva. Nu-mi pasă că glastrele cu flori încă aşteaptă să fie băgate la adăpost. Nu-mi pasă că nu am terminat curăţenia generală din casă. Nu, nu-mi pasă. Îmi ocup mintea cu lucruri frumoase şi interesante, Ploaia de acum seamănă, însă, cu celebra picătură chinezească. Îmi cântă, sadică, în gânduri: pic, pic, pic...
