MOTTO (destul de autoironic): „Imaginația ta este una strategică, ceea ce înseamnă că nu îți lași mintea să zburde fără vreun sens, ci îți place să stabilești obiective. Deseori îți imaginezi tot felul de planuri de viitor și te gândești ce ai putea să faci pentru a le pune în practică. Îți folosești mintea mai mult pentru a vizualiza tot felul de dorințe mărețe, la care visezi de ceva vreme. Nu te oprești niciodată din visare dar, spre deosebire de alții, care rămân doar la acest prag, tu mergi mai departe cu hotărâre. Ceea ce îți imaginezi, tu ai de gând să pui și în practică.”
(Sursa: https://www.divahair.ro/quiz/)
Am avut în plan să ies puțin prin grădina de flori din fața casei și, poate, și prin livadă, căci sunt multe treburi de făcut, dar e așa de frig, încât planul meu s-a năruit ca un castel de nisip. Am făcut oarece „treburi gospodărești” prin casă și, venind la blogul meu, am căutat, ca de obicei, cuvintele zilei din dexonline.ro. Paranteză (doar pentru mine): trebuie să încerc să ies din această rutină anostă și plictisitoare. N-am găsit nimic care să-mi „trezească” imaginația, așa că era să mă las păgubașă. Apoi m-am gândit: „Dar, de fapt, ce e imaginația?” Hm, știu ce este, dar nu e rău să-mi reamintesc. Prima dată m-am dus înspre un titlu incitant: „Ce fel de imaginație ai?” Dar m-am păcălit, pentru că era o pagină cu niște chestionare/ teste (englezite și numite, fițos, „quiz”), iar răspunsul lor pentru mine l-am pus ca motto, așa, ca să mă amuz un pic. După ce m-am amuzat, m-am dus la Wikipedia, care mi-a spus mai multe:
👀
„Imaginația ocupă o poziție aparte pe continuumul activității de cunoaștere. Pe de o parte, ea vine în continuarea reprezentării, bazându-se direct pe memorie, pe de altă parte, ea deviază traiectoria care merge spre gândire, făcând o buclă. În psihologie, imaginația se definește ca proces intelectual (cognitiv) de selectare și combinare în imagini noi, elemente din experiența anterioară sau de generare de imagini fără corespondent în această experiență. Produsul activității imaginative nu se reduce doar la imagini singulare, disparate, ci el presupune proiecte și planuri complexe, care se obiectivează în diferite forme – inovații, invenții, descoperiri, opere literare, muzicale, plastice etc.
Tipuri:
Imaginația reproductivă: Este acea formă a imaginației care, pe baza descrierilor verbale și a asocierii cu imagini deja cunoscute, construiește mental imaginea unui obiect, fenomen, situație, existentă în realitate, dar niciodată percepută direct anterior de acea persoană. Citești un text despre junglă și-ți imaginezi jungla în toate elementele ei, deși nu ai fost niciodată în vreo junglă. Cu ajutorul acestei forme de imaginație lecturile literare, științifice capătă viață.
Imaginația productivă: Sau creatoare este forma cea mai înaltă și complexă a imaginației, care elaborează în plan mental un produs nou, inexistent în prezent, dar destul de posibil în viitor. Exemple de imaginație productivă din viața școlară: născocirea de către elev a unei istorii, basm, poveste, mit. În viața practică: imaginea unui aparat nou pe care o elaborează un constructor. Imaginația productivă este o componentă a creativității. Tehnicile de stimulare a creativității sunt valabile și în cazul imaginației productive.
👀
După criteriul relației cu viața reală și a implicării subiectului în rezolvarea unei sarcini de viață distingem: 1) imaginația activă și 2) imaginația pasivă.
Imaginația activă: Este imaginația ce răspunde unor nevoi de adaptare sau de transformare a mediului în care subiectul trăiește și activează, cum ar fi elaborarea de scopuri, proiecte, programe de acțiune, transpunerea în locul altcuiva etc. Această imaginație îi permite subiectului să fie un element activ al vieții și să acționeze în condiții de bună cunoaștere a situației.
Imaginația pasivă: E imaginația prin care subiectul fuge de realitate (de obicei, din cauză că nu o mai acceptă sau nu-l satisface), își formează o altă lume (imaginară, evident) mult mai comodă și mai atractivă decât cea reală. E cazul reveriilor, al viselor diurne, al visării cu ochii deschiși.
👀
După criteriul prezenței intenției și a efortului depus de subiect în vederea realizării actelor imaginative distingem: 1) imaginație voluntară și 2) imaginație involuntară.
Imaginația voluntară: Presupune declanșarea intenționată a procesului imaginativ, subiectul și-a pus în gând să realizeze anumite imagini sau să și le proiecteze și depune efort întru efectuarea acestor acțiuni (elaborarea unui plan sau program, de exemplu).
Imaginația involuntară: Refuză participarea conștiinței subiectului la proiectarea actului imaginativ și la realizarea lui. Actul imaginativ se declanșează de la sine și derulează după o proprie logică. Visul nocturn poate servi drept exemplu de imaginație involuntară. Nimeni nu-și planifică înainte de culcare să vadă vise și, cu atât mai mult, nu le determină conținutul. Visul se întâmplă de la sine. Apare, se derulează, iar persoana este mai degrabă martor, decât agent activ.”
❤ Mi-a plăcut, și chiar am dat cu presupusul despre ce fel de imaginație am, dar am vaga impresie că nu-i prima oară când scriu despre asta. Mda, mai bine să ne amuzăm oleacă:
😊
Discuție aprinsă între soți:
EA:
- Ești un nesimțit și știi ce e culmea?
EL:
- Partea mai înaltă a dealului?
😊
Ca să vezi cine ți-e prieten adevărat, cere-i o sticlă de ulei...
😊
E așa o ceață deasă afară, că la semafor stă un polițist care strigă culorile!
😊
- Cioc, cioc!
- Cine e?
- ANA...
- Ana și mai cum?!
- ANAF!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu