Gânduri care fac de strajă

 MOTTO: 

„Nu există oameni răi sau oameni buni, există doar oameni.”  (Nicolae Iorga)

 

    E joi. E ceață. Plouă mărunt. O atmosferă dezolantă, în acord cu starea mea și cu gândurile mele. Dar fac un efort de voință și mă ocup iar de cuvinte:

CUVÂNTUL ALEATORIU:

Pândaci, ~ace a [At: CONV. LIT. VIII, 47 / Pl: ~, ~ace / E: pândă + -aci] 1-2 (D. oameni și animale) Care pândește (1-2) Si: pândareț (1-2), pândeș (1-2), (nob) pândeț (1-2). 3 (D. oameni) Care spionează. Sursa: MDA2 (2010).

     (Cuvântul ăsta îmi aduce aminte de ceea ce „Cațavencii” sau cei de la „Divertis”, nu mai știu exact, numeau zvoneri și răspândaci. Bârfa a ajuns un sport național, se practică de către mulți semeni de-ai noștri cu o îndârjire ce mi se pare patologică, lucru care mă îngrijorează. Nu știu care sunt mai răi, cei din prima categorie, cei dintr-a doua, sau gloata care ascultă și crede minciunile lor. În sfârșit, să-i lăsăm, că e post și e bine să iertăm).

&

CUVÂNTUL LUNII: CORONAVIRUS.

   (Cred că ăsta va fi cuvântul anului și deja mă cam agasează. Dar poate că, neștiind adevărul și ascultând, aproape fără să vreau, tot felul de terorii ale conspirației, mă înșel).

&

LUCOÁRE, lucori, s. f. (Înv.) Lumină; lucire, strălucire. – Lat. lucor, -oris. Sursa: DEX '09 (2009). Cheia alegerii: S-a născut, în 1696, pictorul venețian Giovanni Battista Tiepolo, reprezentant al barocului. Potrivit criticilor de artă, frescele sale se remarcă prin luminozitate.

Iată o frescă plină de „lucoare” a lui Tiepolo: