Carantină în gânduri...

Gândurile mele, alertate și ele, refuză să se mai adune la un loc dacă-s mai mult de cincizeci, așa că mă voi ocupa tot de cuvintele din dexonline.ro. Deci:

CUVÂNTUL ALEATORIU:

Cornățél (1) sn [At: PANȚU, PL.2/ V: ~nuț~ / Pl: ~e / E: cornat + -el] (Bot; reg) 1. Turiță (Agrenomia eupatoria). 2. Brădișor (Lycapodium alpinum). 3. Scaietele-popii (Xantium atrumerium).
Cornățél (2) sm [At: CORNEA, T. 9 / Pl: ~ei / E: cornet2 + -el] (Reg) Lemn de care se atârnă șleaurile hamurilor. Cf. cornet. Sursa: MDA2 (2010).

*** M-am dus cu gândul, imediat ce l-am citit, la cântecul Mariei Tănase, „Pe deal pe la Cornățel”:
„Foaie verde didiţel

Pe deal pe la Cornăţel

Trece doru' mărunţel

Cu dragostea după el.”

CUVÂNTUL LUNII:

CARANTÍNĂ s. f. 1. Punct sanitar pentru cercetarea și izolarea persoanelor, vaselor sau mărfurilor venite dintr-o regiune bântuită de o epidemie. ♦ Izolare preventivă a unei persoane sau a unei colectivități care a fost în contact cu un bolnav contagios sau care vine dintr-o regiune unde există o epidemie. ◊ Carantină fitosanitară = complex de măsuri cu caracter preventiv, luate pentru a se opri pătrunderea bolilor sau a dăunătorilor plantelor sau a unor buruieni din alte țări și pentru a se limita răspândirea acestora. ♦ Restricție aplicată în vederea combaterii bolilor contagioase ale animalelor. 2. Fig. Izolare. – Din rus. karantin. Sursa: DEX '09 (2009.

Cheia alegerii: Carantina devine obligatorie pentru cei care se întorc în țară din țările cu risc mare (coronavirus)!

CUVÂNTUL ZILEI:

STÁNȚĂ (1), stanțe, s. f. Strofă cu înțeles deplin, alcătuită din opt versuri cu o anumită schemă de rimă și formând o unitate ritmică. ♦ (La pl.) Poezie scrisă cu tipul de strofă definit mai sus; p. gener. poezie. – Din fr. stance, it. stanza. Sursa: DEX '09 (2009).

Cheia alegerii: S-a născut, în 1839, poetul și eseistul francez Sully Prudhomme, primul laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, în 1901. Printre operele sale se numără și volumul „Stanțe și poeme”.

*** A nu se confunda cu:
ȘTÁNȚĂ, ștanțe, s. f. 1. Unealtă-dispozitiv formată dintr-un poanson și o placă tăietoare, folosită pentru prelucrarea, prin deformare plastică și prin tăiere, a pieselor din tablă, mase plastice etc. 2. Unealtă folosită la gravarea prin presiune a unui model, a unei mărci, a unei cifre etc. pe suprafața unei piese. [Var.: stánță s. f.] – Din germ. Stanze. Sursa: DEX '09 (2009).

*** Și, bonus, poezia „Sonet” de George Coșbuc Căci n-am mai avut răbdare să caut stanțe):

„Se zice şi s-a zis că-i un secret

Al artei, să compui macame-arabe,

Să ştii să faci o odă unei babe

Şi, fără fond, să faci un bun sonet.

Deci vreau cu orice preţ să fiu poet

N-am fond, precum vedeţi, şi versuri slabe,

Şi-njur şi număr tropotind silabe

Şi şterg mereu, şi şterg, şi merge-ncet.

Opt versuri le-am făcut! Aşa, cu gluma,

Dar stante pede, iată mai un vers,

O, de-aş găsi acum o rimă-n „uma”;

Dar haid! şi fără rimă văd c-a mers.

Eu sute de sonete-ţi fac de-acuma!

Arhangheli, trâmbiţaţi prin univers.
 

(Cu contraziceri şi cu tendinţe).”

 

(*** stante pede - stând în picioare)