Am ales azi două gânduri

MOTTO: „Trezim în ceilalți aceeași stare mentală față de noi ca aceea pe care o îndreptăm către ei.” (Elbert Hubbard)
  

      Azi nu aveam de gând să scriu nimic pentru că nu prea aveam idei. Și, mai ales, din cauză că, de dimineață, precum îmi e obiceiul, am început mai multe treburi deodată, iar acum sunt obosită și destul de frustrată că nu le-am terminat pe toate. Titlul de astăzi, cu cele două gânduri alese (pardon, pe care trebuia să le aleg), m-a făcut să zâmbesc un pic, căci știu că nu sunt în stare să fac alegeri din astea drastice, dar și pentru că, în mintea mea, l-am schimbat cu „Am de ales azi între două gânduri”. Ceea ce este și mai haios, deci e clar, nu mai aleg nimic. Vreau doar să subliniez faptul că două simple prepoziții (sau, hai, ca să fac un joc de cuvinte, două prepoziții simple) schimbă sensul unei propoziții. Bun, trec la cuvintele din dexonline și la ultimele două „episoade” din poezia lui Topîrceanu, „Rapsodii de toamnă”, așa, ca să ne luăm „la revedere” de la luna octombrie...

Cuvântul aleatoriu:

HÁȘMĂ, hașme, s. f. Plantă erbacee cu bulb, cu frunze cilindrice și cu flori albe, roz sau albastre, care se prezintă în inflorescențe sferice (Allium ascalonicum). – Din magh. hagyma „ceapă”. Sursa: DEX '09 (2009).

Cuvântul zilei:
FEDAIN (< arabă „om care se sacrifică în numele unei idei”). s.m. 1. (În Evul mediu, sec. 11-13, în Persia, Siria, Liban) Membru al unei organizații religioase secrete a ismailiților-asasini. 2. (În epoca modernă, în Imperiul Otoman și în Persia) Membru al grupărilor politico-religioase de opoziție. 3. Luptător al gherilelor palestiniene. Sursa: DE (1993-2009). Cheia alegerii: În anul 2011 Unesco admite Palestina ca stat membru.

❤
IV

„Buruienile-ngrozite

De-aşa vremi protivnice

Se vorbiră pe şoptite

Să se facă schivnice.

Şi cum ştie-o rugăciune

Doamna măsălariţă,

Tot soborul îi propune

S-o aleagă stariţă.

Numai colo sus, prin vie,

Rumenele lobode

Vor de-acuma-n văduvie

Să trăiască slobode.

Vezi! De-aceea mătrăguna

A-nvăţat un brusture

Să le spuie-n faţă una

Care să le usture!...

Jos, pe-un vârf de campanulă

Pururea-n vibraţie,

Şi-a oprit o libelulă

Zborul plin de graţie.

Mic, cu solzi ca de balaur,

Trupu-i fin se clatină,

Giuvaer de smalţ şi aur

Cu sclipiri de platină.

V

Dar deodată, pe coline

Scade animaţia...

De mirare parcă-şi ţine

Vântul respiraţia.

Zboară veşti contradictorii,

Se-ntretaie ştirile...

Ce e? Ce e?... Spre podgorii

Toţi întorc privirile.

Iat-o!... Sus în deal, la strungă,

Așternând pământului

Haina ei cu trenă lungă

De culoarea vântului,

S-a ivit pe culme Toamna,

Zâna melopeelor,

Spaima florilor şi Doamna

Cucurbitaceelor...

Lung îşi flutură spre vale,

Ca-ntr-un nimb de glorie,

Peste șolduri triumfale

Haina iluzorie.

Apoi pleacă mai departe

Pustiind cărările,

Cu alai de frunze moarte

Să colinde zările.

. . . . . . . . . . . . . . .

Gâze, flori întârziate!

Muza mea satirică

V-a-nchinat de drag la toate

Câte-o strofă lirică.

Dar când ştiu c-o să vă-ngheţe

Iarna mizerabilă,

Mă cuprinde o tristeţe

Iremediabilă...”