luni, 3 august 2020

Iureșuri cam obosite prin gândurile mele

 MOTTO: „Memoria își amintește chiar și de uitare.” (Octavian Paler)

 

       Nu știu dacă pot să mă exprim așa în ziua de 3 august, dar „afară e cam friguț”. Bate un vânt rece și nu sunt în termometru „decât” 14 grade Celsius. Până când voi ieși prin grădină (unde sunt muuuuulte de făcut), m-am gândit să dau o raită pe FB, apoi aici, la blogul meu, și pe urmă să-mi văd de niște „treburi interne” (adică prin casă). Pentru azi aveam un alt gând de împărtășit aici, în „Colecție...”, dar pentru că aproape am uitat de laptele care fierbea pe aragaz, nu mai scriu despre gândul acela (la o adică, îl am notat undeva), din pricină că sunt prea „năcăjită”, așa că o să-mi fac iar morală, certându-mă singură, și apoi o să mă supun „oprobriului public” (oh, să nu folosiți niciodată sintagma asta, eu am vrut să fiu autoironică, este un pleonasm de toată frumusețea, dar e o exprimare incorectă; a se vedea ce zice DEX 2009: OPRÓBRIU, oprobrii, s. n. (Livr.) Dispreț, dezaprobare prin care societatea condamnă fapte socotite nedemne sau oameni care săvârșesc astfel de fapte. – Din fr. opprobre, lat. opprobrium.)

   Trec mai departe, cu grație. Am observat, uitându-mă prin mulțimea de imagini pe care le-am pus într-un folder (vai, în dicționarele obișnuite n-am găsit nicio explicație a cuvântului, dar iată, pe https://despretot.info/, mi s-a spus că este un „dosar sau director, denumire utilizată în majoritatea sistemelor de operare pentru a desemna o colecție de fișiere sau o colecție de alte foldere”) deci, am observat că unele poze, de câte ori le văd, mă fac să-mi treacă fiori reci pe șira spinării, dar le păstrez, pentru că-mi amintesc de un film, de o carte, de ceva... Iată un exemplu:

   

    Dimpotrivă, alte fotografii mă amuză la culme, chiar dacă le văd de câteva ori pe zi. Și, da, o să închei cu una dintre ele, pentru că vreau să am un tonus ridicat, azi și toată săptămâna care începe de azi, vreau să zâmbesc, deși îmi vine să plâng, vreau să văd viața în roz, deși, știți și domniile voastre, ea tinde să capete nuanțe de cenușiu închis:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Gânduri fără niciun chef

MOTTO: „ Zâmbeşte, chiar dacă zâmbetul tău e trist, pentru că mai trist decât un zâmbet trist e faptul de a nu mai şti să zâmbeşti .” (Mahat...