luni, 10 august 2020

Gânduri slobode

 MOTTO: „Foaie verde lobodă/ Gura lumii slobodă

 

     Scăpată de lăcomia insațiabilă a limacșilor, o lobodă a crescut exact la intrarea în terasa mea din curte (adică un „umbrar” mare ce se află în fața unei camere „de vară”, făcută din lemn), chiar lângă un trandafir. Am lăsat-o, fiind unica din grădina mea, și azi, uitându-mă cât de mândră a crescut și ce multe semințe are, mi-au venit în minte aceste două ziceri (cea din motto și cea explicată mai jos) în care apare cuvântul „lobodă”. Care lobodă, recunosc, mie îmi place foarte mult, dar din păcate la fel de mult le place și amintiților dăunători.

   Lóbodă, (rar) lobode, s. f. Nume dat mai multor specii de plante erbacee anuale, dintre care una, cu frunzele comestibile, este cultivată (Atriplex hortensis). Expr. (Pop.) A se plimba (sau a umbla) ca vodă prin lobodă = a umbla fără grijă (dându-și importanță). – Din sl. loboda.
   „A se plimba sau a umbla ca vodă prin lobodă înseamnă a umbla fără grijă, de obicei dându-ţi importanță. Zicătoarea pare a fi pornit din Ardeal, prin Evul Mediu, când iobagii şi jelerii de acolo erau siliţi la robotă, adică la muncă în folosul stăpânului feudal. Acestui stăpân românii îi mai spuneau şi domn. A trece ca domnul prin robotă însemna a nu avea grijile iobagilor. Cum mulţi români au emigrat în Ţara Românească şi în Moldova, ei au adus şi zicala cu domnul prin robotă, pronunțând ultimul cuvânt cu accentul pe prima silabă, ca la ei acasă. Prin locurile unde s-au stabilit, robotă se pronunţă însă cu accentul pe a doua silabă. Tot aşa, în Moldova şi în Ţara Românească, domnul mai era numit pe atunci şi vodă. Astfel, vodă a început să treacă prin robotă, iar din pricina accentului de pe prima silabă sau pentru că ardelenii au o pronunţie mai aspră, precum şi a rimei ce se nimerea, localnicii au înțeles lobodă, şi aşa a rămas până în zilele noastre. (Cf. http://epochtimes-romania.com) 

 

   Asta e. Am mai învățat ceva. Acum, glume...

 

Într-un exces de iubire, soţul îi zice tinerei sale soţii:
- Te iubesc aşa de mult încât, pentru tine, m-aş arunca imediat de la etajul cinci!
- Dragul meu, dar noi locuim la etajul unu!
- Nu-i nimic, iubito! Mă arunc de cinci ori!
@

În timp ce vizitau un castel vechi, ghidul îi informează pe turişti:
- În Camera Albastră a fost ucisă din gelozie soţia castelanului.
Un turist care vizitase castelul şi înainte face o observație:
- Acum o lună ne-aţi spus că a fost ucisă în pivniţă. Care este adevărul?
- Adevărul este unul singur: în prezent, pivnița este în reparație!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Gânduri fără niciun chef

MOTTO: „ Zâmbeşte, chiar dacă zâmbetul tău e trist, pentru că mai trist decât un zâmbet trist e faptul de a nu mai şti să zâmbeşti .” (Mahat...