Gânduri de anul trecut

MOTTO: „Rugăciunea este expresia unui suflet religios, care recunoaște o putere supranaturală ce-i asigură eliberarea din înlănțuirea limitelor personale și cosmice.” (Petre Țuțea în: „Putere, Religie, Rugăciune, Spirit, Suflet”)

„După ce am făcut un hei-rup/ hei, rup/ heirup (acum, depinde ce formă veți alege domniile voastre, căci eu le-am găsit prin dicționare pe toate trei) la căratul și așezatul lemnelor în magazie, astăzi m-a plouat ciuciulete până am reușit să acopăr lemnele uscate, rămase afară, cu o prelată. De fapt, a mai fost și „heirupul” de sâmbătă, apoi pauză, iar astăzi episodul doi de „heirupism”. Am venit să scriu aici câteva vorbe (și de-ale mele, dar mai mult din dexonline.ro), însă văd că-s sunt prea ostenită, iar gândurile mele, ca niște curci plouate, nu prea îmi sunt de ajutor.”

(http://avramlavinia.blogspot.com/2023/07/ganduri-facute-ciuciulete.html/)

P. S. Asta scriam eu anul trecut, în iulie. Nimic nou sub soare, doar că acum am fost mai „vrednică” și mi-am adus lemnele mai devreme. Și anul ăsta nu prea a plouat, adică n-a plouat deloc, deci fără „ciuciulete”. Da, nimic nou, dar mulțumesc lui Dumnezeu pentru această „monotonie” și mă rog să pot continua așa. M-am uitat un pic peste scrierile mele de pe blog și am observat că cele mai puține postări (120) au fost în 2023. Un an nu foarte bun (ca să nu zic prost) pentru mine, din toate punctele de vedere. În schimb, în 2020, un an ciudat, tragic și dezastruos pentru toată lumea (deci, și pentru subsemnata), am avut 214 postări. La fel de insipide și neinspirate ca în toți ceilalți ani, dar mai muuulte! Anul Coronavirusului, deh! Mă opresc aici, căci chiar nu-mi mai amintesc ideea de la care am pornit în scrierea de azi. Mii de scuze!