Gânduri de acum un deceniu

MOTTO: „Timpul este doar o iluzie produsă de succesiunea noastră de stări de conștiință.” (H. G. Wells)

Au trecut, de fapt vreo cincisprezece ani de când am purces a scrie pe acest blog, dar gândurile astea sunt de acum zece ani. M-am uitat azi la câteva din postările de început și iar am avut senzația că unele dintre ele nu-s scrise de mine. Mă rog, iată ce scriam în vara lui 2014, sub titlul „Gânduri despre strămoși”:

👇

Vă mărturisesc, domniile voastre, că nu prea m-a pasionat cunoașterea trecutului îndepărtat al familiei mele. Mă opream mereu undeva, pe la bunici. Dar am descoperit, de curând, că genealogia e un teren fascinant. Pe linie paternă, rădăcinile neamului meu sunt din Ardeal, de unde un strămoș, preotul Zaheu (sin Bucur), a venit în Domnești, împreună cu mulţi enoriaşi ai săi, refugiați din calea samavolniciilor Imperiului Austro-Ungar și a slujit la biserica veche din sat. Preotul Pavel, sin (adică fiul lui) Zaheu i-a urmat, iar feciorul acestuia, preotul Ion (Duhovnicul sau Popa Niţă), a fost o figură pregnantă şi emblematică a Domneştiului de Muscel de pe la o mie opt sute şi ceva. Iată un text, de o frumuseţe aparte, prin care enoriașii domneşteni îl cereau ca duhovnic pe străbunicul meu:
„(...) avem lipsă de duhovnic, din care cauză, până să alergăm la alte sate după duhovnic, am rămas nespovediţi de la Posturile Mari, precum cere buna cuviinţă şi, ca să nu mai fim şi de acum înainte sub această sarcină, cu dare de seamă înaintea Atotputernicului Dumnezeu, vă rugăm plecaţi să binevoiţi a raporta Sfintei Mitropolii păsul despre care am vorbit mai sus. Şi să binevoiască a ne hirotoni duhovnic pe sfinţia sa, părintele nostru Ion, sin preot Pavel, care îşi are vârsta şi calităţile cerute de a ocupa acest post şi, de se va putea, cât mai neîntârziat, căci se apropie Sfânta Înviere şi am vrea să ne dăm la sfinţia sa tot talantul şi a ne împărtăşi de cele sfinte, spre a nu rămâne ca dobitoacele”.

👇

P. S. N-ar trebui acum să scriu glume, dar nu mă pot abține...

👇

O femeie vrea să divorțeze de soţul ei. La tribunal, judecătorul o întreabă:

– Care este motivul divorţului?

– Acum ceva timp i-am făcut soţului meu cadou o brăţară şi ieri am văzut-o la mâna lui dreaptă.

Judecătorul zâmbeşte şi spune:

– Dragă doamnă, acesta nu este un motiv de divorț.

Femeia, supărată, îi replică:

– Serios?! Mâna lui dreaptă este secretara de la birou!

👇

La final, o veste bună pentru noi, românii („pensionari”, aș adăuga eu, pentru mărirea efectului comic): De la 15 septembrie se ieftinesc yachturile!

👇

Un tip intră într-un magazin de lenjerie intimă și-i spune vânzătoarei:

- Fiți amabilă, aș vrea să-i fac iubitei mele cadou o pereche de chiloți sexi.

- Sigur. Ce vârstă are, ca să vedem ce model și mărime i s-ar potrivi...

- Este în clasa a XII-a.

- Mai exact?

- A XII-a D.