Niște gânduri diseminate

 
MOTTO: „Cele mai multe polemici și-au atins scopul când au creat zăpăceală şi neîncredere.” (Nicolae Iorga)

      Nu am mai avut (și nu am nici acum) chef de scris. Deloc. De altfel, nu am avut nicio tragere de inimă pentru toate celelalte activități zilnice, însă le-am „prestat”, pentru că așa trebuia. Mă simt ușor rătăcită printre realitățile de zi cu zi și, da, ceva mai „amețită” decât de obicei. Dar amețită nu din cauza celebrării lui Bachus. Nu. Aproape toate gândurile mele sunt de-a dreptul zăpăcite de ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Mi se pare că toți trăim într-un „Absurdistan” generalizat, într-un azil de nebuni și, pe alocuri, într-un teatru de păpuși. Unde noi suntem păpușile, bineînțeles. Ce este mai supărător e că „păpușarii” ne cred pe toți reduși mintal. Și, poate că suntem. Dar, poate că nu. Nu mai am încredere în știri (și, mai ales, în „știriști”), sunt sătulă de atâtea minciuni și nu-mi doresc decât un pic de liniște pentru a-mi pune gândurile în ordine. Dar se pare că nu prea e posibil. Așa că mai aștept, mă rog la Dumnezeu, și trag nădejde că va fi BINE. Azi noapte a nins și la Domnești. După ce mi-am dorit, timp de vreo patru luni, să văd fulgi de nea, uite că i-am văzut așternuți peste noapte, acum, la început de martie. Mă rog, asta e! Închei acum rândulețele astea, pentru că văd că am devenit îngrozitor de monotonă și plictisitoare...