Gândurile mele, rămase tablou

 

   MOTTO: „A-ți cunoaște neștiința este partea cea mai bună a cunoașterii.” (Confucius)

    Pentru a nu mai da atenție tuturor zvonurilor, știrilor false, disputelor televizate (care au ca subiect imaginabilul sau, mai adesea, inimaginabilul), greutăților de zi cu zi și gândurilor închise la culoare, îmi „fac de lucru” cu ceva care îmi folosește la îmbogățirea minții și, uneori, la alinarea sufletului: scrisul. Cu cele două etape ale sale: căutarea noutăților interesante și aducerea lor înspre blog. Mai întâi, o să mă ocup de cuvintele de azi:

Cuvântul aleatoriu (din cauza căruia au rămas așa, în titlu, gândurile mele) este TABLÓU, tablouri, s.n. I. 1. Pictură, desen, gravură etc. executate pe suport de lemn, pânză, carton; p. ext. pictură, desen, gravură, fotografie etc. înrămate și așezate (în scop decorativ) pe pereții unei încăperi. ◊ Tablou viu (sau vivant) = grup de persoane care stau nemișcate într-o anumită poziție, pentru a înfățișa sau a evoca o scenă simbolică. ◊ Expr. (Fam.; adverbial) A rămâne tablou = a rămâne surprins, înlemnit. 2. Priveliște din natură, care impresionează prin frumusețe și pitoresc. 3. Fig. Descriere sau evocare făcută prin cuvinte. 4. Diviziune a unei piese de teatru sau subdiviziune a unui act, care marchează schimbarea decorului, trecerea timpului etc. 5. Tabel (1). 6. Grafic compus dintr-o grupare de termeni, de simboluri, de numere (dispuse în șiruri și coloane) II. 1. Placă de marmură, de metal, de lemn pe care sunt montate diferite aparate folosite la acționarea unui sistem tehnic sau la controlul funcționării lui; placa împreună cu aparatura respectivă. ◊ Tablou de bord = tablou pe care sunt fixate aparatele și instrumentele necesare controlului și manevrării unui vehicul. 2. Placă prevăzută cu cârlige de care se agață fișele muncitorilor dintr-o întreprindere, cheile camerelor dintr-un hotel sau dintr-un sanatoriu etc. – Din fr. tableau. Sursa: DEX '09 (2009). 

Cuvântul zilei este ardelenescul ȘOD, ȘOÁDĂ, șozi, șoade, adj. (Reg.) Curios, ciudat; bizar; ♦ Nostim, hazliu. – Din magh. sod. Cheia alegerii: În 2019, a fost inaugurată stația de cale ferată Seiryû-Miharashi, în departamentul Yamaguchi din Japonia. Stația este unică în lume prin insolitul ei: nu are nici intrare, nici ieșire, nicio cale de acces, deoarece este construită pe o stâncă. Singura ei utilitate: e o platformă de pe care călătorii admiră peisajul. 

     P.S. Da, e șoadă. Dar și interesantă. Cred că cineva s-a gândit că oamenii sunt prea grăbiți, prea stresați, așa că trebuie să se oprească un pic și să se bucure de frumusețile Mamei Natură. Iată cum arată această stație-memento:

 

    Și am mai descoperit ceva astăzi, de fapt mi-am reamintit acel „ceva”: un tablou de Kiriak Kostandi, intitulat „Liliac”, „înrămat” de mine și pus înainte de motto, pictură care-mi place la nebunie și care arată STAREA în care mă găsesc eu de un timp (mai exact, de trei zile, trei săptămâni, trei luni, ce mai la deal la vale, trei ani). 

   Și tot la capitolul „descoperiri”, iată un articol documentar, scris în ianuarie 2020, pe radioromaniacultural.ro (site pe care vi-l recomand cu maaaare căldură), articol cu foarte multe lucruri interesante, printre care și ce voiam eu să-mi amintesc, adică de o emisiune pe care o adoram când eram copilă/ adolescentă, și anume „Vreau să știu”... Simptomatic, nu?

„Ora copiilor” a fost gândită ca o emisiune radiofonică complexă dedicată copiilor din ciclul primar, și a debutat la 12 ianuarie 1929, într-o zi de joi, la ora 18:15, la doar două luni și jumătate de la primul semnal emis în eter de postul de radio (1 noiembrie 1928). (...) În perioada 1965 – 1989, dintre emisiunile dedicate copiilor şi tineretului, putem menţiona „Ora copiilor”, „Ora şcolii”, „Zorile pionierilor”, „Teatru radiofonic pentru copii”, „Radio Țepeluș”, „Roza vânturilor”, „Cutezătorii”, „Vreau să ştiu”, „Clubul voioşiei”, „Prietenii lui Do-Re-Mi”, „Drumeţii veseli”, „Să ne cunoaştem patria”, „De la strămoşi pentru nepoţi”, „Odă vitejilor”, „Oameni de seamă”, „Legendele Olimpului”, şi altele. (...) De asemenea, postul Radio România Actualități difuzează în continuare emisiunea „Noapte bună, copii!”, în fiecare seară, de luni până joi, de la ora 20.50.”

😉😖😃

    Pornind de la o poantă de pe Facebook („Credeați că știți ce e raftingul?! Ei bine, este viteza cu care românii golesc rafturile”), mi-am permis să o citez pe Tanti Wikipedia și să spun că:

„Rafting sau vâslirea pe ape repezi este un sport acvatic (...) ce înseamnă coborârea pe râuri repezi de munte, cu bărci pneumatice, în echipe de două sau mai multe persoane. În România, poate fi practicat pe râurile Bistrița, Timiș, Jiu, Mureș, Someș, Crișuri, Nera, Cerna, Arieș, Buzău etc., care au un grad de dificultate mediu. Denumirea provine de la așa zisele plute gonflabile (engleză: raft), ce au fost folosite prima dată de către armata americană. Aceste ambarcațiuni fabricate din materiale foarte rezistente pot fi folosite în aproape orice condiții și pot trece peste orice obstacol. Sportul a devenit popular pe la mijlocul anilor 1970, atunci când rafturile au devenit accesibile pentru publicul larg. Rafting este considerat un sport extrem.”