Cum am mai spus deja (de nenumărate ori), eu încerc să fac abstracție de politică, de scandalurile „mondenilor”, de știrile false sau voit mincinoase, drept pentru care uneori, după zile-ntregi de ignorare a presei scrise sau a emisiunilor TV, mă regăsesc în postura Cetățeanului turmentat din piesa lui Caragiale „O scrisoare pierdută”. Și asta nu pentru că „m-am luat de băut”, nu, și nici pentru că-mi pun celebra întrebare „Eu cu cine votez”, ci pentru că acum nu știu precis CÂND votez. E an electoral în România și eu o să trec, la fel ca la alegerile din trecut, prin neplăcute și obositoare „cântăriri” (deh, sunt Balanță). Mai întâi mă întreb dacă mai merită să votez, căci îmi zic că tot degeaba e, pe urmă mă hotărăsc, de fiecare dată, să mă duc la vot. Și apoi, tot de fiecare dată, după ce gândurile mele se decid, plec acasă cu un sentiment pe care nu-l pot defini cu exactitate, dar care sigur nu e „de bine”. Azi m-am lămurit cu datele alegerilor. Văd că în iunie primim cinci buletine de vot și sunt sigură că citirea lor mă va încânta la culme...
👇
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu