Gânduri despre grădini

MOTTO: „Cel mai frumos lucru pe care îl putem experimenta este misterul. Este sursa tuturor științelor și artelor.” (Albert Einstein)

 

Stând eu astăzi și tot trebăluind prin grădina mea, până să obosesc și să plec ușor cam dezamăgită în casă, căci nu-mi făcusem încă „planul de joi”, mi-am amintit că îmi propusesem zilele trecute să scriu aici despre GRĂDINI. Azi chiar o să scriu, dar doar despre două: una reală și una „la figurat”, o adevărată metaforă. Asta, bineînțeles, după cuvintele de astăzi (care s-au nimerit a fi destul de necunoscute pentru mine):

Cuvântul aleatoriu:

TARABULÚS, tarabuluse, s. n. (Înv.) Șal oriental care se înfășură în jurul capului sau se purta ca cingătoare. – Din tc. Tarabulus „Tripoli”. Sursa: DEX '09 (2009).

Cuvântul zilei:

ANTROPOPATÍSM s.n. Atribuirea de însușiri psihice și de stări afective specific umane animalelor sau obiectelor neînsuflețite. Sursa: DN (1986). Cheia alegerii: În anul 1957, erau înființate studiourile Hanna-Barbera Productions. Multe din personajele lor vorbitoare (Tom și Jerry, Scooby Doo, Fred Flintstone, ursul Yogi etc.) poartă guler, cravată sau papion. Acest lucru a permis studiourilor să separe capul de corp și să anime doar capul, economisind astfel mult timp. Au ajuns să împartă la 7 numărul de desene necesare unui desen animat de 7 minute, deci de la 14.000 la 2.000 de desene.

Cuvântul lunii: (Tot) INFORMATOR.

❤  Bun, acum să „vorbim” despre I Giardini di Zoe (Grădinile lui Zoe). Sunt în Transilvania, pe lângă Simeria. Domnul Google vă spune mai multe despre ele, are multe imagini și vă arată și cum ajungeți acolo, eu mă rezum la câteva date:

Adresă: Banpotoc 337266

Program: 8 - 20

Telefon: 0770 263 522

Nu sunt sigură dacă nu am mai scris despre aceste grădini, dar nu contează...

Scurt istoric...
I Giardini di Zoe este proiectul de suflet al proprietarului, dl. Giovanni Salvatelli, un italian din zona Ancona, regiunea Marche.

Amenajarea acestor grădini de basm a început în anul 2003, dl. Salvatelli susține că acest loc l-a atras de la prima vizită, deoarece are un spirit pozitiv. Grădina poartă numele nepoatei sale Zoe, dar ar putea reprezenta prototipul femeii ideale, deoarece în grădină găsești echilibru.

Proiectul a fost conceput după planuri proprii, pe care le-a dezvoltat fără niciun ajutor specializat. Partea aproape gata se întinde 3,5 hectare și este într-o continuă dezvoltare, proprietarul a început deja să amenajeze o parte de teren pentru nepotul său, Achille, concretizată într-un labirint din Carpinus betulus (carpen, nota mea)și o grădină de ierburi și flori.

Din anul 2018, I Giardini di Zoe a devenit obiectiv turistic, reușind să își câștige popularitatea prin îmbinarea armonioasă a plantelor cu obiectele decorative aduse din Italia (vase, coloane și fântâni din materiale naturale, cum ar fi travertinul și piatra vulcanică numită Peperino, sau obiectele din fontă care au fost cumpărate din anticariate și recondiționate ).

Prin viziune, dăruire, iubire și muncă, I Giardini di Zoe a ajuns cea mai frumoasă grădina aristocrată din România. 

(SURSA: https://igiardinidizoe.ro/)

 

❤ Imediat, încântate de imaginile minunate din Grădinile lui Zoe, gândurile mele mi-au sugerat să scriu ceva, câteva vorbe, și despre o sintagmă atât de folosită de noi, românii, cu o mândrie cam nejustificată, căci eu sunt de părere că nu facem destul ca ea să fie, cu adevărat, o reflectare a realității de la noi: România este Grădina Maicii Domnului. Iată ce-am aflat:

„Papa Francisc, în anul 2019 și Papa Ioan Paul al II-lea, în 1999, au reiterat în vizitele lor un fapt vehiculat în tradiția noastră încă din secolul al XV-lea, acela că România este „Grădina Maicii Domnului”. Puțini știu însă de unde vine acest apelativ. El are la bază o minune petrecută în judeţul Neamţ, la Mănăstirea Bisericani pe vremea Sfântului Cuvios Iosif. „Grădina Maicii Domnului” este asimilată de creştinii ortodocşi, în general, ansamblului monastic de pe Muntele Athos. (...) În 1499, Cuviosul Iosif de la Bisericani și ucenicii săi au început să construiască o biserică. Însă din cauza războaielor și a altor probleme ale vremii, au renunțat la acest demers și au hotărât să plece în Sfântul Munte Athos, supranumit „Grădina Maicii Domnului”. La plecare, Fecioara Maria li s-a arătat într-un stejar și i-a oprit să plece. Din stejarul respectiv, pe care credincioșii puneau adesea icoana Maicii Domnului, le-a spus Ea călugărilor: «Nu mai mergeți la Muntele Athos, pentru că şi aici este grădina Mea»”

SURSA: https://basilica.ro/ (Articol scris de Sorin Ionițe în 3 iunie 2019)