Gânduri mirate de S.G.A.

   Azi voiam să scriu (iar) despre titlurile spăimoase, disperate, aberante (și uneori, ca nuca-n perete) ce apar prin ziare. Chiar găsisem câteva de ultimă oră. Dar, între timp, am găsit altceva, despre care eu, care nu mai am așa multe tangențe cu învățământul, chiar nu știam (deși articolul a apărut în 2010) și despre care cei interesați pot citi pe rasunetul.ro, sub titlul „Profesorii în fața unei noi provocări: sindromul gândirii accelerate (SGA)”. Deci:

„Elevii care suferă de sindromul S.G.A. prezintă următoarele comportamente :
1) Neputinţa de a duce la bun sfârşit activitatea începută.
2) Incapacitatea de a asculta şi urmări.
3) Dificultatea de a sta concentrat sau conectat la o activitate.
5) Tendinţa de a acţiona înainte de a gândi.
6) Alternarea rapidă a unei activităţi cu alta.
7) Dificultatea organizării şi planificării acţiunilor.
8) Dificultatea de a-şi aştepta rândul.
9) Pasivitatea –până la inactivitate, la lene.
10) Tulburări de comunicare, vorbire incoerentă.
11) Insomnie şi somnolenţă.
12) Dificultate de a-şi exprima ideile în scris.
13) Dependenţa de TV.
S.G.A. face ca teorii educaţionale şi psihologice ale trecutului să nu mai funcționeze, pentru că, în timp ce profesorii vorbesc, elevii sunt agitaţi, neliniştiţi, nu se concentrează şi, pe deasupra, sunt furaţi de gânduri. Profesorii sunt prezenți în sala de clasă şi elevii sunt în alte lumi.

Profesorul Augusto Curry identifică trei cauze ale S.G.A.:
1) Excesul de stimuli vizuali produşi de TV care atacă teritoriul emoţiei.
2) Excesul de informaţie.
3) Excesul de culori.
O persoană cu S.G.A. nu reuşeşte să-şi administreze gândurile în totalitate şi să-şi liniştească mintea. Amenințarea cea mai mare pentru calitatea vieţii omului modern este excesul de gândire.
S.G.A compromite sănătatea psihică sub trei forme:
- amintirea excesivă a ceea ce a fost în trecut, ceea ce dezvoltă sentimente de vinovăţie;
- preocupări şi griji legate de probleme existențiale;
- suferința prin anticipație.” 

   Notă: Iată că am aflat că există și „excesul de gândire”. Și că el ne amenință calitatea vieții. Dar eu nu voi schimba titlul blogului și voi continua să adaug câte un gând la colecția mea. Nu cred că gândesc excesiv, dar ultimele rânduri m-au cam pus pe gânduri (îmi cer scuze, nu voiam să rimeze!)...