Puncte de vedere printre gânduri

 

În loc de motto:

„Copiii din ziua de azi iubesc luxul. Nu au maniere, disprețuiesc autoritatea şi dovedesc lipsă de respect față de bătrâni. Nu se mai ridică în picioare când oamenii în vârstă intră în încăpere. Îşi contrazic părinții, mănâncă în grabă delicatesele la masă, stau picior peste picior şi sunt tirani cu profesorii. Tinerii din ziua de azi nu se gândesc decât la ei înșiși. Nu au pic de respect pentru părinți sau persoane în vârstă. Vorbesc ca şi cum ei înșiși ar ști totul şi ceea ce noi considerăm înțelepciune este lipsit de relevanță pentru ei. Cât despre fete, sunt directe, lipsite de modestie şi nefeminine în limbaj, comportament şi îmbrăcăminte.” (Socrate - 400 î.Hr.)

NOTĂ: Filosoful antic grec Socrate, care a plătit cu viața pentru învățătura şi activitatea sa total neconformistă, a fost achitat în 2012, după 2.500 de ani de la moarte, într-un proces rejudecat, simbolic, în Grecia, fiind reprezentat de zece avocați şi apărători ai drepturilor omului.

Iată, domniile voastre, niște vorbe (înțelepte și dureros de adevărate), rostite de Socrate cu aproape două milenii și jumătate în urmă și care, culmea, se potrivesc și azi, nu numai copiilor, tinerilor, ci și unor adulți. Dar, ca să zic așa, mă tem că va fi și mai rău. Rămânând la această temă, David Hilbert în „Matematicienii glumesc” spune ceva ce poate fi o explicație pentru mulțimea de inepți care mișună în zilele noastre, mai ales prin politica românească: „Fiecare om posedă un anumit orizont. Când se îngustează și devine infinit de mic, el se transforma în punct și atunci omul zice: „Acesta este punctul meu de vedere.” 

 

Este timp ploios și dispoziția mea e destul de noroasă și ea, așa că aș fi făcut bine dacă mă opream aici, deoarece ideile mai „dăștepte” și cu inspirația mea s-au luat de mânuțe și au plecat să facă nani. Dar nu, a trebuit să  caut un alt citat de-al lui David Hilbert (care, apropo, a fost un matematician german) și am găsit: „Teoria lui Cantor îmi pare punctul cel mai admirabil al spiritului matematic. Nimeni nu ne va alunga din paradisul pe care Cantor l-a creat pentru noi.” Da, ați ghicit, m-am dus să-l întreb pe Google ce-i cu teoria asta a lui Cantor. Și am aflat: „O mulțime se numește finită dacă are un număr finit de elemente. O mulțime care nu este finită se numește infinită. Numărul elementelor unei mulțimi finite A se notează | A | și se mai numește și cardinalul lui A.” Mai era ceva, dar neuronii mei au leșinat, așa că plec să caut niște glume (mai ales că vrea să dea un pic Soarele):

Bulă, la școală. Profesoara cere elevilor să dea exemple de vietăți:
– Spune tu, Gigel.
– Albinuţă.
– Nu se spune albinuţă, Gigel, ci albină. Ionel, spune și tu!
– Vrăbiuţă.
– Nu se spune vrăbiuţă, ci vrabie. Bulă, spune și tu!
– Gărgără!

###

Un crocodil în depresie apelează, suspinând, un număr de la un telefon public. Telefonul sună: țârrrr...

- Alo ? „Louis Vuitton”?

###

Făt Frumos vrea s-o răpească pe Ileana Cosânzeana. Mama lui Făt Frumos îi dă trei obiecte, care să-l scoată din posibile încurcături: o oglindă, o perie şi o pilă de unghii. Se duce Făt Frumos la castelul zmeului şi o răpește pe Ileana Cosânzeana. Imediat ce află, zmeul vine după ei furios. Aruncă Făt Frumos oglinda şi se face în urma lui un lac imens. Trece zmeul de lac, şi e gata să-i prindă. Aruncă Făt Frumos peria şi se face în urma lui o pădure deasă. Trece zmeul şi de pădure şi e la câțiva pași în spatele lui Făt Frumos. Făt Frumos, disperat, aruncă pila. Vine zmeul, ia pila, se uită la ea și zice:

- Şi-n fond, ce-am eu cu băiatul ăsta?

###

Un polițist prinde un țigan în pădure, la furat de lemne (nota mea – ignorând senin pe ăia care fură cu camioanele):

- Ce faci, mă țigane, cu lemnele alea din brațe?

- Haoleo, le dau la iepuri de mâncare...

- Păi, iepurii nu mănâncă lemne, mă!

- Apăi, trăi-ți-ar familia lu' matele, dacă n-or vrea să le mânce, atunci le-oi băga pe foc!