MOTTO: „Împart umbrela mea cu alții atunci când plouă, iar dacă nu am umbrelă, împart ploaia.” (Enrico Ernesto Febbraro)
Să nu vă închipuiți, domniile voastre, că am pus titlul acesta pentru că gândurile mele, din cauza ploii de azi (și a unei dureri persistente de cap, care mă chinuie de azi dimineață), vor fi lăsate de mine să iasă la pensie. Nu, ajunge o pensionară în casa asta, și aceea sunt eu. Și nici de pensia mea nu voi vorbi, pentru că-mi provoacă și mai mari dureri de cap, ci de a altcuiva. Să vedeți, uitându-mă pe GOOGLE, după ce l-am întrebat „Cum va fi iarna 2020-2021?” (și dânsul mi-a răspuns că va fi blândă, vezi încălzire globală), vederea mea periferică a zărit un titlu în care se vorbea de pensii. Curioasă, m-am dus la articolul respectiv și, după ce am citit (enervându-mă treptat) câte case, mașini, hectare de pământ, acțiuni, bijuterii, tablouri, euro prin conturi are fostul președinte Băsescu, citesc asta:
„Din declarația de avere, se știe că fostul președinte beneficiază de o pensie care i-a adus în ultimul an fiscal aproape 13.000 de euro, de aproape zece ori mai mult decât pensia soției, de 1.350 de euro. Maria Băsescu primește o pensie minimă – 700 de lei lunar.” (Sursa: viva.ro.)
Mai întâi, am așteptat să-mi treacă nervii și indignarea, am alungat gândul care-mi șoptea insistent „furăciuni, furăciuni” și m-am gândit că cei de la revista respectivă uitaseră un zero. Pe urmă, m-am gândit că nu se poate ca Maria Băsescu să primească ajutor social, cum așa, nu se poate, nu e logic. Iar la sfârșit n-am mai gândit deloc, pentru că iar m-am umplut de nervi. Cum, când au atâtea venituri, atâta avere mobilă și imobilă, cum e posibil să încaseze pensia aia, în loc să o doneze pentru o cauză caritabilă. Dar, poate că sunt nedreaptă, poate o donează...
Gata, trebuie să-mi spun o glumă (tot despre tupeu):
Intru în casă astăzi și o găsesc pe soția mea pe canapea, alături de amanta mea
- Ce se întâmplă aici?
- Tu să-mi spui, zice nevastă-mea.
- Ce să-ți spun, văd că stai pe canapea cu o necunoscută. Atât!
- O necunoscută, hai? strigă amanta mea. Păi, eu nu sunt o necunoscută, suntem împreună de șapte luni...
Atunci m-am uitat la soția mea și am întrebat-o:
- Este adevărat, dragă?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu