Gânduri într-o duminică de octombrie

 

     Cea mai tâmpită senzație (pentru mine, cel puțin) este atunci când aș vrea să scriu ceva, am acest imbold, dar năzuroasa de Inspirație îmi întoarce brusc spatele. Mă simt îngrozitor, ca un copil revoltat că i s-a luat jucăria preferată. Mă rog, trebuia să zic „una dintre cele mai tâmpite senzații”, pentru că vorbim aici doar de senzații, nu de sentimente, sau de celebrele mele STĂRI (ale zilei ori ale momentului, căci încerc din toate puterile să le mențin pe cele plăcute cât mai mult și să le „domesticesc” pe celelalte). Deci, azi, duminică, nu chiar odihnă, pentru că am avut ceva de, hm, tehnoredactat (și corectat), dar zi mai lejeră, oricum, și totuși, de vreo patru-cinci ore, eu am ceea ce am numit la început o „tâmpită senzație”. Ei, atunci mi-am căutat sfat și alinare în câteva citate, luate la întâmplare, pe motivul „îmi place mie”. Iată-le:

*** „Orice om e prost cel puțin cinci minute pe zi; înțelepciunea constă în a nu depăși această limită.” (Elbert Hubbard)

*** „Nu poți împiedica păsăretul de supărări și necazuri să zboare deasupra capului tău. Dar să nu le lași să ți cuibărească în păr, asta poți.” (Proverb chinezesc).

*** „Întotdeauna m-a uimit să cunosc oameni pentru care cărțile pur şi simplu nu contează şi oameni care disprețuiesc actul lecturii, darămite pe cel al creației. Poate e întotdeauna uimitor să afli că dragostea ta nu e la fel de atractivă pentru alții, cum e pentru tine.” (Salman Rushdie)

*** „Niciodată nu trebuie să te rușinezi a mărturisi că ai greșit. Înseamnă doar să spui, cu alte cuvinte, că astăzi ești mai înțelept decât ieri.” (Marcel Achard)

*** „Nu există nici fericire, nici nenorocire pe lume. Există doar compararea unei stări cu cealaltă și atâta tot. Doar cel care a simțit nefericirea cea mai cumplită este în stare să simtă cea mai mare fericire.” (Alexandre Dumas)

P.S. Mda, am căutat sfat și alinare. Păi, ce să vedeți, de-atâta alinare, gândul meu este acum așezat pe banca aia din poză, privește în zare și plânge...