Așa cum mi-am propus ieri, vreo lună-două (trei?) de zile nu mai dau pe la pagina mea de Facebook (decât pentru a vedea dacă nu am ceva mesaje importante). Altfel, nu! Cred că, pentru mine cel puțin, a venit timpul pentru un pic de dezintoxicare. Poate am să înființez FEISBUCHIȘTII ANONIMI (FA), un grup de foști „dependenți”, în care, când ne va lăsa în pace ticălosul ăsta de virus, să ne vedem, să ne întâlnim și să vorbim direct. Acum totul se „face” doar acolo, pe FB: politică, schimb dur de replici, bucătăreală, spălat rufe (și nu numai în familie), poze, plimbări, vacanțe, și multe altele. Eu o să iau o pauză. Și cred că nu-i va păsa nimănui. Asta-i frumusețea acestor rețele de socializare. În regulă, altceva îmi trecuse azi prin minte, și chiar voiam să mă lămuresc: ce e cu unitatea asta a contrariilor. Domnul Google m-a dus la „dialectica lui Marx și Engels”. Nu, merci – am zis eu. Apoi am găsit la Doamna Wikipedia acestea:
„Coincidentia oppositorum” este un concept filosofic și religios care semnifică „coincidența contrariilor”. În fizică și în lumea rațională există o dualitate de genul cald–rece, bine-rău sau zi-noapte, dar coincidentia oppositorum se referă la o presupusă realitate suprarațională (divină) în care toate contrariile coincid. Conceputul ca atare a fost făcut cunoscut în primul rând de către cardinalul Nicolaus Cusanus (1401-1461). Credința într-o unitate finală a contrariilor face parte din filosofia lui Heraclit, Giordano Bruno, Jakob Boehme și Emanuel Swedenborg. Expresia a fost folosită pentru prima dată în eseul „De Docta Ignorantia” (1440) al filosofului german Nicolaus Cusanus, în care se explică faptul că, din moment ce omenirea nu poate înțelege infinitatea dumnezeiască prin cunoașterea rațională, trebuie să apeleze la speculații care să depășească limitele științifice ale înțelegerii, dovedind astfel o „ignoranță conștientă” (docta ignorantia). Cu alte cuvinte, sunt necesare atât rațiunea, cât și o înțelegere supra-rațională pentru a-l înțelege pe Dumnezeu. Acest lucru duce la coincidentia oppositorum, o unire a contrariilor. ca istoric al religiilor, Mircea Eliade a folosit intensiv acest termen în eseurile sale despre mituri și ritualuri, descriind coincidentia oppositorum ca fiind un „model mitic”. Psihiatrul Carl Jung, filosoful și profesorul de studii islamice Henry Corbin, precum și filosofii evrei Gershom Scholem și Abraham J. Heschel au folosit, de asemenea, această expresie. Termenul e folosit, de asemenea, pentru a descrie o revelație a unicității unor lucruri considerate anterior ca fiind diferite. O astfel de perspectivă în unitatea lucrurilor este un fel de transcendență și apare în diferite tradiții mistice.”
Sunt ușor amețită de-atâtea explicații, dar m-am lămurit. Bun, acum cuvintele din dexonline.ro (iar am avut una dintre zilele ălea buclucașe în care ambele cuvinte îmi sunt parțial sau total necunocute):
CUVÂNTUL ALEATORIU:
Chercáră sf [At: PANȚU, PL.2 / Pl: ~re / E: nct] (Bot; reg) Papanaș (Trifolium arvense). Sursa: MDA2 (2010).
PAPANÁȘ, papanași, s. m. 1. Preparat culinar făcut din brânză de vacă, ouă și făină sau griș, fiert în apă sau prăjit în grăsime. 2. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu frunzele compuse din trei foliole și cu flori mici, alburii sau trandafirii (Trifolium arvense). – Cf. papă. Sursa: DEX '09 (2009)
CUVÂNTUL LUNII: (Tot cel de luna trecută) – Separatism.
CUVÂNTUL ZILEI:
SOCOLÁN adj. v. puternic, robust, solid, tare, viguros, vânjos, voinic, zdravăn. Sursa: Sinonime (2002).
Cheia alegerii: S-a născut, în 1972, Dwayne Johnson, cunoscut și după numele de ring The Rock, actor și fost luptător profesionist care a evoluat în campionatul de wrestling american.
P.S. Aș zice că titlul mai poate avea și varianta: „Noi, cu brațe de oțel, vom culege mușețel!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu