Pixeli de gânduri

  

MOTTO: „Dacă într-adevăr vrei să te dezvolţi, învaţă să fii cât mai curios, la fel ca un copil. Copiii ştiu cum să se minuneze şi să admire lucrurile cele mai evidente sau care par de rutină pentru un adult. De aceea, ei sunt rareori plictisiţi. Când eşti curios, nimic nu este dificil.” (Oscar Asorey Martine)

 

    Gândurile mele (nu toate, căci unele încă mai dorm pe ele, ci doar fracțiunea denumită de mine „Curioasele”), au avut azi de lucru. Mai întâi au vrut să verifice care-i treaba cu pixelii (vezi și poza). Iată: PIXÉL (< engl.; derivat din prescurtarea expresiei „picture element” - „element al imaginii”) s.m. Cel mai mic element (punctual) în care se poate descompune o imagine obținută prin fotografiere (inclusiv prin teledetecție), tipărire sau creată pe un ecran (televizor, monitor al unui calculator). În ansamblu, p. alcătuiesc o rețea rectangulară; calitatea (rezoluția) imaginii este determinată de numărul de pixeli pe unitatea de suprafață. Sursa: DE (1993-2009). Pe urmă s-au dus la DEX și au vrut să se lămurească asupra cuvântului aleatoriu, de care nu auziseră. Și anume: BUTIRÁT, butirați, s.m. Sare sau ester al acidului butiric, cu miros de flori sau de fructe, întrebuințat în parfumerie, în industria alimentară. – Din fr. butyrate. Sursa: DEX '09 (2009). Cuvântul zilei este: HOLOCÁUST, holocausturi, s. n. 1. (În antichitate) Jertfă adusă zeilor, în care animalul sacrificat era ars în întregime. ♦ Fig. Ofrandă, sacrificiu. 2. Ucidere (prin ardere) a unui foarte mare număr de oameni. [Pr.: -ca-ust. – Var.: olocáust s. n.] – Din fr. holocauste. Cheia alegerii: Ziua internațională de comemorare a victimelor crimei de genocid și pentru prevenirea acestei crime (ONU).

    Apoi, pe Facebook am văzut poza unei verișoare (de fapt, mi-e nepoată de văr, dar fiind cam de vârsta mea, tot timpul ne-am zis „verișoare”) în care ea stătea foarte relaxată într-un șezlong, la Punta Cana. Și, da, ați ghicit, a urmat imediat „cercetarea”, pentru că nu știam despre localitatea asta nimic. Wikipedia mi-a spus următoarele: „Punta Cana este o parte a districtului municipal Punta Cana-Bávaro-Veron-Macao, aparținând administrativ de municipalitatea Higüey, din provincia La Altagracia, cea mai estică provincie a Republicii Dominicane.” Am călătorit și eu un pic pe-acolo, cu gândul, să fiu mai aproape de ea. Frumos tare! Acum m-am întors, cum se spune, „cu picioarele pe pământ”, în Domneștiul meu, care abia se vede din ceața care s-a lăsat peste el. Dezolant! Așa că îmi spun o glumă-două, apoi trec la treburile de zi cu zi.

 

Ceartă cu nevasta-mea, care mi-a găsit telefonul și a început imediat să-mi citească mesajele:

- Cine dracu’ e Alina?! zbiară ea la mine. Și de ce scrie că i-ar plăcea să faceți dragoste a cincea oară, săptămâna asta?

- Hmm… cred că a greșit numărul, dragă, i-am răspuns.

- Cum adică? E vorba de tine. Scrie destul de clar la final: „Te aștept cu nerăbdare, dragă Costi”. Sau nu te cheamă așa?!

- Ba da, recunosc că e pentru mine. Dar numărul e greșit. Numărul corect este 6. „A șasea oară, săptămâna asta.”

😃

Un student îi scrie, disperat, tatălui său: „Nu mai am bani de chirie... sunt în stradă!”

Răspunsul nu întârzie: „Ferește-te de mașini!”

😆

- Ioane, ce tot strâmbi din nas la sarmalele mele? Nu sunt bune?
- Ba da, Mărie, sunt bune, dar toți ceilalți din sala de cinema au popcorn!