Uitându-mă la ceea ce am scris ieri despre fulgii aceia ușor confuzi, căci „se întrebau în sinea lor dacă sunt fiii Zăpezii sau ai Lapoviței” și care pe urmă s-au transformat în stropi de ploaie, mi-a venit în minte expresia „a fi fiul ploii”. Ei, am pierdut azi vreo oră (și o mulțime de neuroni) căutând o explicație mai academică a expresiei. Nu am găsit. Spre deosebire de alte dăți, când mă încăpățânam, azi gândurile mele s-au răzgândit, așa că am trecut lejer mai departe, refugiindu-mă în postările de pe Facebook. Și aici, printre pisicuțe drăgălașe, flori, pregătiri de Sărbători, brazi, rețete, știri, am găsit, la „Natura în fotografii”, următoarele lucruri despre Islanda:
„Islanda este o țară cu 330.000 de locuitori. În mod ciudat, aici oamenii nu poartă nume de familie și se folosește patronimicul (nume pe care îl poartă -după tată- toți membrii unei familii). Astfel, pentru un fiu se folosește sufixul „son”, iar pentru o fiică se folosește sufixul „dottir”. În Islanda se menține încă sistemul arhaic nordic al numelor. De exemplu, dacă pe un bărbat îl cheamă Gustaf, iar pe fiul său Jon, se va numi Jon Gustafsson, adică „fiul lui Gustaf”. De exemplu, dacă pe un bărbat îl cheamă Gustaf, iar pe fiica sa Kristin, ea se va numi Kristin Gustafdottir, adică „fiica lui Gustaf”. Copiii nerecunoscuti de tatăl lor primesc automat un patronimic rezultat din numele mamei. În Evul Mediu, s-a utilizat și la noi acest sistem, mai ales în regiunea Moldovei acolo unde fetele erau denumite „Amariei” sau „Aioanei”. (...) Dacă în anumite anturaje există două persoane numite Jon, care au taţi Gustaf, pentru a-i deosebi se foloseşte şi numele bunicului. De exemplu Jon Gustafsson Hallsson (Jon, fiul lui Gustaf Hallson) şi Jon Gustafsson Gunnarsson (Jon, fiul lui Gustaf Gunnarsson).
Curiozități despre Islanda:
Islanda are un indice de alfabetizare de 100%. Cu alte cuvinte, pe insulă nu există niciun analfabet. Totodată, Islanda este țara cu cei mai mulți scriitori, cele mai multe opere publicate și cele mai multe cărți citite pe cap de locuitor dintre toate statele lumii; Țara insulară este singurul stat NATO fără armată terestră, aeriană sau forţe navale; Pe insulă nu există furnici și nici șerpi. Oamenii de știință nu au o explicație pentru acest lucru; În Islanda sunt mai multe oi decât oameni. Raportul este de 2,1 oi la un locuitor.”
Wikipedia ne spune și ea:
„Islanda este o țară insulară nordică aflată între Atlanticul de Nord și Oceanul Arctic. Are o populație de 357.050 de locuitori pe o suprafață de 103.000 km², ea fiind astfel țara cu cea mai rarefiată populație din Europa.
Capitală: Reykjavik
Populație: 366.425 (2020)
Președinte: Guðni Jóhannesson
Monedă: Coroană islandeză.”
Bun, a fost interesant. Și acum, urmează o glumă (sau, poate, ceva din categoria râsu'-plânsu':
Un puști vine revoltat de la școală și-i spune tatălui său că acolo îl pun să învețe numai „chestii” inutile. Tatăl îl întreabă, uimit:
- Cum adică?
- Păi, la istorie ne pun să memorăm niște ani: 1848/1877-1878/1907/1944/1989. Cică sunt importanți!
- Altceva...
- La geografie, tot așa, trebuie să reținem tot felul de denumiri, cum ar fi: Carpații de „Scurbură", Strâmtoarea "Fosfor" și Dardanele, de parcă mi-ar folosi la ceva chestiile astea! Daca mă întreabă careva, merg repede la un Internet Cafe, dau search pe Google și aflu... Simplu, nu?
- Da, fiule, da' să zicem că ieși și tu cu o fată și, cum vă țineți voi așa, de mână, ea te-ntreabă cum îi zic tibetanii Everestului și ce înălțime are vârful?
- Nu-i nicio problemă! Merg repede la un Internet Cafe, că-i deschis non-stop. Acum, pentru că sunt acasă, deschid calculatorul, dau search pe Google, aflu că-i zic Chomolugma și că are 8.848. Vezi? Pe urmă, mă întorc să-i spun...
- Da, da' până te întorci tu ca să-i spui asta, s-ar putea să o găsești ocupată!
- Cum adică? Cu cine?
- Păi, tot cu un prost ca tine, da' care are laptopul la el!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu