O lespelniță printre gândurile de azi

 

Azi, uitându-mă la ce am scris ieri, nu prea mi-a mai „spus” nimic, dar totuși am publicat postarea, așa, cu întârziere. Spre deosebire de ieri, acum e soare, STAREA mea e „nicicum”, dar o să încep cu un citat dintr-un interviu acordat de Nichita Stănescu, în care el spune:

„Eu cred că un om este ceea ce îşi aduce aminte despre sine însuși. Bunăoară, eu mă consider pe mine ceea ce îmi aduc aminte că sunt. De asta uneori oamenii sunt în aparenţă schimbători sau au umori diferite. De fiecare dată, îţi aduci aminte alte lucruri despre tine însuţi. În măsura în care îți aduci aminte lucruri care te justifică, nu ai nimic de regretat. Când ți-aduci aminte defecțiuni, pe ele oricum nu le mai poți repara. Aș minți să spun că nu regret nimic. Dar iarăși aș minți dacă aș spune că regret ceva”. (Sursa: napocanews.ro, 2015)

Bun, atât, că mi s-a dus în vânt bruma de inspirație ce-o aveam. Doar atât mai adaug: am uneori, printre gânduri, unul care e, așa, ca o așchie intrată sub unghie. Cel de azi e că sunt așa de înfiorător de naivă și încrezătoare, încât frizez uneori prostia. Hai, la revedere!

(Lespelniță sf [At: LEXIC REG. II, 15 / Pl: ~țe / E: cf lespede] (Mun) Așchie mică intrată sub unghie. Sursa: MDA2-2010)