vineri, 31 mai 2024

Vreo treizeci de gânduri care mă blamează

 

Cel ce îşi domină nervii, domină cel mai rău duşman.” (Confucius)


    Ei bine, cam așa arată cele treizeci de gânduri ale mele când îmi fac morală, mă ceartă sau, mai pretențios spus, mă blamează. De ce? Pentru că astăzi, încă de dimineață (ba nu, cam de pe la orele nouă), am avut o „stare” caracterizată ca fiind plină de nervi. Cam fără niciun motiv, zic eu, ascultând de conștientul meu, dar inconștientul și, mai ales, subconștientul, nu sunt de acord. Și, da, au și ele drepate, mi-au adus argumente solide. Mă rog, chiar nu mai contează. Mi-a trecut acum. Așa că suport cu stoicism muștruluiala gândurilor mele, căci și ele au dreptate. Mda, „proza” mea a început să semene cu bancul ăla cu rabinul. Dar nu, nu mă enervez. Și, în plus, mai toată ziua ni s-a oprit curentul electric (nu, habar n-am din ce cauză, am renunțat de muuuultă vreme să mă mai întreb „de ce”), deci acțiunea „spălat rufe”, întreruptă brusc, va continua abia acum, spre disperarea Mariței, antica mea mașină de spălat, care zice că și ea e obosită. Gata, nu mai scriu. Acum o să încerc să zâmbesc oleacă...

😃 

Doi tineri își mărturisesc ce-și doresc:

– Mi-aș dori o relație de lungă durată cu tine. Tu ce dorințe ai? zice ea.

– Eu îmi doresc să fie iar motorina 4 lei! răspunde el.

😃 

O femeie juca la cazino, fară să aibă prea mult noroc. Rămasă cu doar 100$, a început să se vaite:

– O, Doamne, ce mă fac acum?!

Un domn de lângă ea i-a sugerat să joace la ruletă și să parieze pe vârstă ei, apoi a plecat la bar. După câteva momente, aude un țipăt la ruletă, și se repede să vadă ce s-a întâmplat. Doamna era întinsă pe jos, iar crupierul încerca să o facă să-și revină. Când domnul a întrebat ce s-a întâmplat, crupierul i-a răspuns:

– A pariat pe 29, iar când bila s-a oprit pe 35, a țipat și a leșinat!

😃 

Două pensionare, foste profesoare, stau de vorbă: 

- Dintre toti elevii mei, doar Ionică a rămas în România. 

- Bravo lui, mare patriot! Și, ce face ? 

- Face pușcărie...

😃 

- Alo, mamă, nu te speria, te rog să nu intri in panică, nu este nimic grav, dar sunt la spital! 

- Marcel, dragule, ești medic de zece ani, nu mai spune asta de câte ori mă suni!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O grămadă de gânduri înghesuite în saună

„ Viaţa e o melodie frumoasă, doar versurile sunt foarte încurcate …” (Hans Christian Andersen)      Cam așa au decurs pentru mine zilele as...