Gânduri care s-au cam săturat să fie acribioase

 

MOTTO: „Dacă ești deprimat, trăiești în trecut. Dacă ești nerăbdător, trăiești în viitor. Dacă ești împăcat, trăiești în prezent.” (Lao Zi) 

     Mda, iar am venit cam degeaba aici, mi-e imposibil să scriu ceva, căci sunt așa de ostenită încât mi-am molipsit și gândurile, deci unele au trecut deja la odihnă, iar cele care încearcă să vină spre mine se mișcă „au ralenti”. Mâine sigur voi scrie despre cuvintele alea „ciudățele” despre care am făcut vorbire zilele trecute și pe care le-am găsit, culmea, în definițiile unui careu din Rebus. Nu am putere să caut acum prin dicționare, m-am oprit doar la „acribios” și i-am făcut loc în titlul de azi, căci descrie foarte exact (ei, glumesc și eu) „starea” mea de acum, adică oboseală + lehamite + sentimentul zădărniciei + oleacă de jemanfișism. Păi, poate-mi găsesc niște glume noi, să mă amuz și, pe urmă, un film în acțiunea căruia să evadez.

👇 👀

Acribios, acribioasă, adj. Extrem de exact(ă) ◊ „Metodic și exact în tot ce scrie, practicând o critică acribioasă (efect benefic al preocupărilor de istorie literară), esențial simpatetică nității”, II.” (Contemporanul 1 VIII 80 p. 11 (din acribie + -os).

👇 👀

ACRIBIE s.f. (Livresc) Exactitate, corectitudine în cercetarea științifică; p. gener. conștiinciozitate exagerată. – Din fr. acribie.

☺☺☺

- Te rog să nu caști când vorbesc cu tine! zice soția furioasă.

- Păi nu casc, dragă, încerc și eu să spun ceva...

☺

La magazin:

- Cât costă rochia aceea verde?

- 350 de lei, doamnă!

- Vai! Dar cea albastră?

- Vai, vai!

☺

– Alo, iubi, ce faci?

– Am mâncat și stau nițel întins pe trotuar.

– Dar ce ai mâncat?

– Bătaie.

☺

Două prietene discută, la o cafea:

– Fată, după trei ani de relație, iubitul meu mi-a vorbit despre căsătorie.

– Și, ce-a spus?

– Că e însurat și are doi copii!