MOTTO: „Jur pe viața mea, și pe iubirea mea față de ea, că nu voi trăi niciodată pentru altcineva, nici nu voi cere altuia să trăiască pentru mine.” (Ayn Rand)
Nu prea am chef azi de filosofie (cam de doi bani, în cazul meu), dar gândul care m-a adus aici, la blog, este că, neștiind prea multe despre relativism sau obiectivism, îmi dau și eu cu părerea, ca tot românul... Asta pentru că, în urma unor întâmplări și acțiuni din trecutul recent, ale mele sau ale altora, mi-am întărit convingerea că, lăsând la o parte modestia, nu sunt așa de darnică, bună și deșteaptă cum mă cred eu (uneori, conform zicerii, „mai răruț că-i mai drăguț”), dar nici așa de zgârcită, rea și proastă cum mă crede lumea. „Lumea” e pe-aici, prin arealul rural unde locuiesc, termenul generic pentru cei ce nu-și văd de-ale lor și se ocupă de ceilalți. Bun, am sfârșit cu acest gând, o să trec la cuvintele din dexonline:
CUVÂNTUL ALEATORIU:
FLINTIC sm [At: VICIU, GL. / Pl: ~ici / E: nct] (Reg) 1 (Ves) Bandă (lată) în partea din față a cioarecilor, prin care intră cureaua și care fixează prohabul. 2 Om mic de statură. 3 Fată mică și obraznică. Sursa: MDA2 (2010).
CUVÂNTUL ZILEI:
OBIECTIVÍSM s. n. 1. Doctrină susținând capacitatea intelectului uman de a ajunge la o cunoaștere sigură, controlabilă; în opoziție cu scepticismul și relativismul. 2. (Ieșit din uz) Obiectivitate (2). – Obiectiv + suf. -ism. Cf. germ. Objektivismus, rus. obĭektivizm. Sursa: DEX '09 (2009)
Cheia alegerii: S-a născut, în 1905, Ayn Rand, romancieră și filosoafă americană de origine rusă. Este cunoscută pentru cele două romane de succes, „Izvorul” și „Revolta lui Atlas”, cât și pentru dezvoltarea unui sistem filosofic numit obiectivism.
CUVÂNTUL LUNII. (Încă) BREXIT.
Și un banc:
Patronul unei firme se hotărăște să meargă să facă o vizită neanunțată muncitorilor, ca să verifice cum lucrează aceștia. Plimbându-se pe șantier, vede la un moment dat un tânăr care fuma tacticos la umbra unui pom, rezemat comod de trunchiul copacului. Văzând că tânărul nici nu se sinchisește de apariția lui, patronul se apropie de el și îl întreabă:
– Cu cât ești tu plătit pe lună?
– Cu 200 de euro, răspunde băiatul.
– Uite, îți dau 200 de euro, dar cară-te și să nu te mai văd pe aici!
Tânărul ia banii și pleacă. Nervos, patronul îl cheamă pe șeful de șantier și îl întreabă:
– De cât timp lucra leneșul ăsta în firma mea?
– A, băiatul acela? Nu lucra aici! Venea doar să ne aducă pizza!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu