Gânduri (virgulă) gânduri...

 

MOTTO:

„Te iubesc cu toată toamna, te iubesc cu toată moartea,

Te iubesc cu toată viata, te iubesc cu tot ce ești,

Pentru tine luminează toate stinsele ferești,

Pentru tine se coboară din biblioteci și cartea,

Dar auzi că e mai mare toamna asta decât noi,

Dar auzi un plug de berze ceru-n suflet ni-l răstoarnă,

Te iubesc cu-ntreaga toamnă, te iubesc cu-ntreaga iarnă,

Tot ce văd în lumea mare iau în ochi și-mpart la doi,

Te iubesc când nu mai este nici o umbră împotrivă-ți,

Te iubesc din depărtare, te iubesc din trupul tău,

Te iubesc sub jugul dulce al părerilor de rău,

Sunt actorul care joacă rolul ultimului crivăț,

Te iubesc din tine însăți, te iubesc din mine însumi,

Râsul tău ce bine șade blând proteguit de plânsu-mi.”

(Adrian Păunescu, poezia „Te iubesc” din volumul „Rezervația de zimbri, 1982)

     Poezia asta a lui Păunescu îmi face mereu bine la suflet, și când mi-e trist, și când e (cât de cât) bucuros. Azi sufletul meu este, cum zicea un micuț elev al meu de pe vremuri, „comeci-comeca”. Dar nu despre asta-i vorba, altceva voiam să spun astăzi. Uitându-mă la titlul postării de ieri, mi-am dat seama că o virgulă i-ar cam schimba sensul. Deci, titlul era „Gânduri bune de pus în colecție”. Corect. Eu „povesteam” acolo că unele dintre gândurile mele sunt bune (adică merită) să fie adăugate în COLECȚIA DE GÂNDURI. Dar, dacă aș fi pus titlul „Gânduri bune, de pus în colecție”, atunci înțelesul era altul: gândurile bune se pot pune la colecție, pentru motivul că sunt bune...