Gânduri placide despre trăiri cu totul ne-placide

MOTTO: „E un lucru atât de obișnuit pentru un om să nu fie fericit și atât de important faptul că tot ce e un bine e cumpărat cu mii de necazuri, încât o treabă care se face ușor devine suspectă.” (Jean de la Bruyère) 

Astăzi aveam eu niște planuri de a presta oarece „activități de jardinaj” (mais oui, je fais semblable ne pas me souvenir du mot en roumain) și, după cum se observă din cele două rânduri scrise, în timp ce „prestam” urma să vorbesc în franceză. Singură. (Și încercând să nu mă audă vecinii). Păi, conform zicalei „Omul propune și Dumnezeu dispune”, azi a avut loc un fel de competiție între ploaie și soare (nu așa zâmbitoare și amabilă ca în imaginea mea), meci câștigat de ploaie, după vreo patru-cinci reprize înverșunate. Acum e a șasea repriză și ploaia este, desigur, învingătoare. Și își anunță victoria cu tunete și fulgere. Dar, contrar celor susținute în citatul din motto, mi-am găsit alte ocupații, nu m-am necăjit absolut deloc că planurile mele s-au năruit, la din contra (vorba personajelor lui Nenea Iancu), am trebăluit prin casă, am ciripit graseiat în franceză, mi-am rezolvat alte puncte din „ordinea de zi” (mai bine zis din cea „de săptămână”, cam atât îndrăznesc ca perioadă de plănuit ceva) și acum scriu, mormăind afon refrenul cântecului Ninei Simone „Feeling good” (It's a new dawn/ It's a new day/ It's a new life/ For me/ And I'm feeling good). Nu-mi explic deloc de ce mă simt așa de bine și de ce toate s-au rezolvat așa ușor, dar nu vreau să consider asta ceva „suspect”, pur și simplu mă bucur. Bun, cât despre titlu, am descoperit că „placid” nu are antonime (cel puțin, eu nu le-am găsit), drept pentru care am inventat pe loc o exprimare cu totul neacademică, dar nu-mi pasă. A, și cât timp mi-am făcut siesta, am recitit câte ceva din cartea lui Păstorel Teodoreanu, „De re culinaria”. Dar despre asta, mâine...