Mi-am propus azi să „bat câmpii” despre verbul „a simți” (și, bineînțeles, despre forma lui reflexivă, „a se simți”). După cum se știe, vine din latinescul „sentire”, iar în Wikționar găsim despre acest verb următoarele:
* (v.tranz.) a avea, prin intermediul organelor de simț, senzația sau percepția unui lucru, a unui fapt, a unei calități, a percepe efectul unei excitații; a prezenta sensibilitate. (A simți un miros plăcut.)
* (v.refl.) a-și da seama de propria stare fizică.
* (v.tranz.) a băga de seamă, a prinde de veste, a observa prezența unei ființe sau o acțiune a acesteia, mai mult pe baza unui reflex la o excitație a simțurilor decât cu ajutorul judecății. (A simți amețeli.)
* (despre animale) a adulmeca. (L-au simțit câinii.)
* (v.tranz.) a-și da seama, a fi conștient, a înțelege, a bănui o acțiune, o situație etc., bazându-se atât pe informații și elemente logice, cât și pe intuiție, instinct sau legături afective cu altă persoană. (A simți un sentiment de jenă./ A simți ceea ce avea să se întâmple.)
* (v.refl.) a fi conștient de o însușire, de o dispoziție sau de o stare proprie.
* (v.refl.) a avea, a da dovadă de bun-simț; a fi un om simțit.
* (v.tranz.) a fi cuprins de o stare afectivă, a încerca un sentiment, o emoție etc.; a fi mișcat, impresionat, tulburat de ceva; a avea impresia că ..., a încerca sentimentul că...
* (v.refl.) (înv.) a se resimți de pe urma efectelor produse de un factor extern, de o situație etc. (Unele efecte se simt până la el.)
Sinonime: a percepe, a anticipa, a adulmeca etc.
Cuvinte compuse: bun-simț.
Expresii:
A se simți în stare (de ceva sau să facă ceva) = a se ști, a se socoti, a se crede capabil (de ceva sau să facă ceva)/ A simți lipsa (cuiva sau a ceva) = a suferi din cauză că cineva sau ceva lipsește; A simți nevoia să... = a dori să...
* (refl.) A se simți la (sau în) largul lui sau (ca) acasă (la el) = a încerca un sentiment plăcut, a avea impresia că se află într-un mediu familiar, înconjurat de lucruri sau de oameni cunoscuți; a fi familiarizat cu ceva; a nu fi stânjenit sau jenat de nimic; a se simți bine.
În regulă, acum că deja am plictisit de moarte pe cei patru-cinci cititori ai blogului meu, vreau să spun cele două mici și firave idei care m-au îndemnat să scriu astăzi pe blog. Una ar fi că am simțit pe pielea mea (încă o dată) cât de capricioasă e vremea: dimineață era frig și ceață în Domnești, eram învăluiți în vălătuci alb-cenușii, dealurile din jur dispăruseră, era o atmosferă apăsătoare și misterioasă ca în romanele polițiste englezești (mă simțeam ca la Londra, unde de fapt nu am fost niciodată), iar acum a dat soarele și am revenit la o primăvară românească și rustică (mă simt iar ca acasă). Doamne, era cât pe ce să uit a doua idee, dar nu, iat-o: astăzi e singura zi din an când simt că numele de botez (și din acte) e al meu, azi mă simt ELENA...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu