Gânduri ca silfidele

 

 
Mă gândeam să scriu astăzi despre cu totul altceva, dar am întâlnit într-un text cuvântul (nu foarte des folosit, e drept) SILFÍDĂ, (silfide, s. f. 1. (În mitologia popoarelor germanice) Duh aerian feminin, foarte ușor și agil, care, împreună cu silful, întruchipa elementul aerului. ♦ Fig. Femeie tânără, suplă, grațioasă. 2. (La pl.) Familie de insecte coleoptere cu mirosul foarte dezvoltat, ale căror larve se hrănesc cu cadavre și care provoacă pagube în culturi (Silphidae); (și la sg.) insectă care face parte din această familie. – Din fr. sylphide). Știam foarte bine ce înseamnă, știam și cum arată (mă refer la ființele mitologice, nu la goange), dar sunt sclava obișnuinței și a tabieturilor, deci am căutat imagini și am căutat și explicația din DEX. Și, bineînțeles, uitându-mă la imaginile delicate și vaporoase, am dat și de o reclamă (păi, se putea?!) cu un medicament care ne minte că ne va face să arătăm precum silfidele. N-aș prea crede!