Trei gânduri care măcăne

MOTTO: „Omul care așteaptă ca o rață friptă să-i zboare în gură, trebuie să aștepte foarte, foarte mult timp.” (Jules Renard)

Toată săptămâna asta am avut intenția să scriu câteva vorbe aici. Din motive foarte subiective, am renunțat. Adică, da, ați înțeles bine, numai eu sunt de vină. Azi, mă gândesc să încerc. Deci, căutând cuvintele din dexonline.ro, dau de cel aleatoriu: 

👇

PARADAISĂ, paradaise, s. f. (Bot.; reg.) Pătlăgea roșie. Din germ. Paradeis. Sursa: DEX '09 (2009). 

Îu, îmi zic, păi asta-mi amintește de o vizită foarte faină, din timpul studenției mele de la Timișoara, la una dintre colege, bună prietenă, la Cuvin, pe lângă Arad. Primire de nota zece, oameni veseli și cumsecade, iar la masă, printre alte „uimiri” în fața unor obiceiuri și cuvinte (regionalisme) nemaiîntâlnite de mine până atunci, mi se pune întrebarea: „Da' niște salată de părădăisi vrei?” Nu știam ce-s alea, dar am spus, politicoasă și curioasă, că vreau. Și am mai învățat ceva nou. Uimirea mea de acum e că mi-am adus aminte de întâmplările de atunci, căci, vorba bancului, am cam început să uit.

Cuvântul zilei este...

👇

SCHISMĂ, schisme, s.f.1. Sciziune în sânul Bisericii, refuz al unui grup de credincioși de a se supune conducerii oficiale. 2. Prin analogie - Dezbinare, ruptură provocate de o deosebire de păreri. Din fr. schisme, lat. schisma. Cheia alegerii: Pe 20 septembrie 1378 a avut loc Marea Schismă a Occidentului. 13 cardinali s-au întâlnit în secret la Anagni, în sudul Romei. Nemulțumiți de papa Urban al VI-lea, impus de Roma, aceștia l-au desemnat ca papă pe prelatul francez Robert de Geneva. Noul papă ales și-a luat numele de Clement al VII-lea și s-a mutat la Avignon. El s-a erijat imediat în rivalul lui Urban al VI-lea, fiind descris drept „antipapă”. 

😊

Nu, nu am găsit glume cu rațe. Adică nu destul de decente, de bun simț și haioase încât să merite să le „citez”. Dar mi-am adus aminte de o replică de prin filmele și serialele americane, care mă amuzămereu. Am căutat mai multe despre această zicere și am găsit ceva. Singura chestie care mă nedumerește este de ce se numește „testul rățoiului”, când de fapt e vorba de rață? Și încă ceva, pe mine m-au înșelat de foarte multe ori aparențele, deci s-ar putea ca o entitate care „arată ca o rață, merge ca o rață și măcăne ca o rață” să fie cu totul altceva...

Testul rățoiului - „Dacă arată ca o rață, înoată/merge ca o rață și măcăne ca o rață, atunci probabil este o rață” - sugerează faptul că ceva/cineva poate fi identificat prin caracteristicile sale comportamentale. Testul rățoiului nu se aplică cazurilor care nu sunt evidente. Cu excepția cazului în care există o evidență care dovedește în caz contrar, editorii trebuie să presupună bună credință de la alți. (Sursa: Wikipedia)

Oarece gânduri amânate...

MOTTO: „Vestea rea este că timpul zboară. Vestea bună este că tu ești pilotul.” (Michael Altshuler)

Gândurile astea au fost amânate de ieri pe azi. Am vrut să scriu ieri după-amiază și pe urmă, după ce am avut două scurte convorbiri telefonice și o „discuție” cu mine însămi, am renunțat. Ideea e că niște „chestii” se repetă în existența mea (și nu numai, uneori e valabil pentru mai multă lume), de parcă sunt scrise „la indigo”. De exemplu, la cele spuse de mine acum patru ani, apropo de mărirea pensiilor, nu prea am ce adăuga, căci ar fi superfluu. Recunosc, spășită, că am folosit cuvântul ăsta doar ca să „mă dau mare”. Dar înțelesul rămâne. Deci...

👇💣

Septembrie 2020 (an cu o așa-zisă epidemie de Covid și cu niște așa-zise „alegeri democratice și libere”): 

Așteptând poștașul care-mi va aduce amărâta mea de pensie, am tot încercat, cu ajutorul neprețuit al domnului GOOGLE, să văd cam ce sumă „exorbitantă” se va adăuga la ea. M-am enervat, evident, și pentru că era o sumă mult prea mică, dar și pentru că, v-am mai spus, de câte ori e vorba de științe exacte, creierul meu are un fel de blocaj și eu, în sfârșit, mă retrag într-un colțișor și tac din gură. Da, dar pot să scriu. Ceea ce iarăși îmi face un car de nervi este faptul că și guvernul de acum, precum au făcut și guvernele ce s-au succedat de la așa-zisa revoluție încoace, se bate cu pumnul în piept, lăudându-se cum că „v-am mărit pensiile”, de parcă aceste măriri vin din averea mămicuțelor lor, nu din contribuția noastră la fondul de pensii. Da, poate că pensiile ălea mai mult decât „nesimțite”, pe care și le dau cei care cârmuiesc diverse instituții (și, în genere, toată țara), or fi de prin furtișaguri sau de la oarece „fonduri secrete”, dar pensiile noastre sunt plătite de munca noastră de-o viață. Plus că toate aceste așa-zise măriri au iz electoral...

👇💣

Septembrie 2024 (tot an electoral, aceleași minciuni, despre mărirea pensiilor și despre toate celelalte aspecte ale vieții noastre):

Izul electoral s-a cam păstrat (deși începe să miroasă destul de scârbos), încolo sunt toate cam la fel ca în 2020. A, am uitat, pe lângă greșeli de calculare, haos, nedreptăți, acum s-a adăugat și un fel de bătaie de joc la adresa noastră, a pensionarilor. Deja mi-e prea silă ca să mai scriu ceva...

☺GLUME (mda, deși nu am chef de râs):

☺

Fiica, proaspăt căsătorită, o sună pe maică-sa: 

- Mami, la câte grade spăl tricoul? 

- Ce scrie pe el? 

- „Metallica”.

☺

- Iubi, uite, ai un mesaj de la Vodafone: „Nu pot trăi fără tine!”.

- Da, dragă, le-am zis că mă mut la Orange.

☺

La psihiatru:

- Domnule doctor, am impresia că noaptea doarme cineva sub patul meu.

- Oh, este destul de grav. Ai paranoia, vei face tratament trei ani, 100 de lei ședința săptămânală…

Se revăd după vreo trei ani.

- N-ai mai venit la tratament!

- Am rezolvat problema, domnule doctor, m-a învățat unul la cârciumă.

- Cum? Ce-ai făcut?

- Am tăiat picioarele patului…

Niște gânduri exprimate în cuvinte greușoare

💭 💫 😓 💁 😴

MOTTO: „Puterea de a dărui este atât de intensă, încât entuziasmul și sentimentele pozitive sunt adesea mai mari pentru cel care dăruiește decât pentru cel care primește.” (Jen Sincero)

    E miercuri. E frig și plouă. Ce mai tura-vura, e Toamnă. Toamnă adevărată și care a debutat un pic cam brusc. După ce am scris pe Facebook cuvintele de azi din dexonline.ro, m-am mai distrat oleacă pe pagina lor, am jucat „spânzurătoarea cuvintelor”, apoi am dat cu zarul până am găsit un alt cuvânt aleatoriu, am combinat câteva definiții ale lui și iată ce am aflat:

GREUȘOR (Pronunție: gre-u-șor) adj.,m.,pl. greușori; adj.,fem. greușoară, pl. greușoare. Etimologie: greu + -ușor (Nota mea: o interesantă „unire” a contrariilor, nu?)  1-2 (Pfm; șhp) Greuleț (1-2). Sursa: DOOM 2 (2005). (Nota mea: Pfm, adică popular, familiar, masculin; șhp, adică și hipocoristic.) Ahaaa! M-am lămurit oleacă dar, stați așa, ce e cu „hipocoristic” ăsta? Iată:

HIPOCORISTIC, HIPOCORISTICĂ, hipocoristici, hipocoristice, adj., s.n. (Despre cuvinte, sau sufixe; adesea substantivat) Care exprimă mângâiere, sentimente de afecțiune; dezmierdător, alintător, tandru. Din fr. hypocoristique. Sursa: DEX '09.

    S-a cam potrivit cu dispoziția mea de azi. Am vrut să mă plâng, ca de obicei, că n-am chef, dar am ales să am. Chef, adicătelea. Și să-mi exprim gândurile în vorbulițe greușoare. Semnele de la începutul scrierii se „traduc” așa: am avut gândul să postez o fotografie faină, nu am reușit, am văzut stele verzi (sau, în cazul de față, galbene), am transpirat oleacă de nervi, pe urmă m-am calmat și am aflat informațiile ce-mi trebuiau, iar spre final, aproape că am adormit. Mă duc să beau o gură de cafea, dar nu înainte de a vă relata și restul de „chestii” aflate și de a căuta o glumă, două. Ce mai tura-vura, sunt cam predictibilă, nu-i așa?

TURA-VURA (interjecție). Cuvânt care indică o vorbărie lungă și fără rost, o discuție inutilă. ◊ Expr. (Substantivat) Ce mai tura-vura? = Ce mai atâta vorbă degeaba? – Onomatopee. Sursa: DEX '09 (2009).

    Despre autoarea cuvintelor din motto, am găsit mai întâi ceva în engleză, apoi am perseverat și am găsit și câteva vorbe în limba română:

„Jen Sincero is a #1 „New York Times” bestselling author, speaker and motivational cattle prod who’s helped countless people transform their personal and professional lives via her products, speaking engagements, newsletters, seminars and books.”

„Jen Sincero este autoare și îndrumătoare de (spre) succes. Prin intermediul newsletterului său, al seminarelor, ședințelor private, aparițiilor publice, articolelor, produselor și cărților sale, i-a ajutat pe mulți să își transforme atât viața personală, cât și pe cea profesională. În urmă cu câțiva ani, Jen și-a luat rămas-bun de la casa din California, pentru a călători pe o perioadă nedeterminată și acum ea încurajează pe toată lumea să trăiască o viață împlinită, fără limite. Poți descoperi mai multe despre ea accesându-i website-ul: jensincero.com.”

Sursa:https://www.curteaveche.ro/a/jen-sincero

GLUME:

- Bună ziua, vă telefonăm pentru a vă testa IQ-ul.

- Ce-i ăla?!

- Vă mulțumim, testul a luat sfârșit!

#

Doi tineri timizi stăteau pe o bancă în parc. După o oră de linişte profundă, băiatul se decide să rupă tăcerea și îi murmură încetișor fetei:

– Știi, vreau să te întreb ceva, însă nu aș vrea să par prea îndrăzneț. Nu vrei să mergem la mine în apartament?

– Dragul meu, îți spun sincer că nici în ruptul capului nu aveam de gând, însă acum m-ai convins.

#

Doi colegi de facultate se întâlnesc pe stradă:

– Am auzit că te-ai însurat. Așa-i?

– Da!

– Și, de ce-ai făcut-o?

– Păi, nu-mi mai plăcea mâncarea de la cantină.

– Ei, na, și acum?

– Acum îmi place!

Gânduri în berton sau cu breton?

    

MOTTO: „Adevărata educație vine de la a învăța să pui întrebările corecte, nu de la a memora răspunsurile corecte.” (Carl Sagan)

Ca să răspund la întrebarea pe care mi-am adresat-o în titlu, nici așa, nici așa... Am învățat astăzi un cuvânt noi, „berton”. Adică, trag nădejde să fie unul nou, nu să intre în categoria „l-am știut, dar l-am uitat”. Gândurile mele, ca și mine, nu vor să se afle într-un berton, pentru că ne e frică de apă și suntem un pic claustrofobe. Și nu vrem nici breton, căci avem părul creț și nu reușim să-l aducem pe frunte cu niciun chip. Cu bretonii (pluralul de la un alt „breton”) suntem ca „pisica cu tramvaiul” (vă explic altă dată). Și, fiindcă azi începe ȘCOALA, am căutat până am găsit un motto adecvat. Mă rog, sper să fie așa. Poza este luată din dexonline.ro și chiar m-a binedispus, deși nu mă simt prea bine.

Cuvintele de luni:

💬

BRETON, bretoane, s.n. Păr lăsat pe frunte și retezat în linie dreaptă. – Din fr. [à la] bretonne.

👇

BRETON, -Ă, bretoni, bretone, s.m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Persoană originară sau locuitor din peninsula Bretagne (Franța), făcând parte dintr-o populație descendentă a vechilor celți. 2. Adj. Care aparține bretonilor, privitor la bretoni. ♦ (Substantivat, f.) S. f. Limbă celtică vorbită de bretoni (1). – Din fr. breton. 

Sursa: DEX '09 (2009).

Expresia lunii:

💬

A nu-i fi (cuiva) boii acasă (pop.) - A fi necăjit; a nu se simți bine. Sursa: Argou (2007). 

(Fotografia: Ana-Maria Gălețeanu)

Glumele de luni:

😆

Aterizând pe planeta noastră, comandantul unei nave extraterestre îi raportează entuziasmat superiorului său: 

- Domnule, există viaţă pe Pământ! 

Uitându-se mai atent, a văzut războaiele, revoltele, luptele pentru putere, înarmarea excesivă, salariile de mizerie, crimele, anarhia, corupția, așa că, după câteva zile, a raportat cu amărăciune: 

- M‑am înşelat, domnule. Asta nu‑i viaţă…

😆

Ceartă între doi copii:

– Tatăl meu e polițist și îl va prinde pe taică-tău!

– Tati e poștaș și o va prinde pe maică-ta…

😆 

Un șofer de TIR oprește la un popas, comandă un sandviș, o cafea și o plăcintă. După el, intră trei motocicliști fioroși, unul îi mănâncă sandvișul, altul îi bea cafeaua, iar al treilea îi mănâncă plăcinta. Șoferul nu zice nimic, plătește și pleacă. Unul dintre motocicliști râde și zice:

– Ha, ha, ha, ăsta n-are niciun pic de sânge de bărbat în el.

Barmanul, uitându-se pe geam, adaugă:

– Păi, nici sânge de șofer nu pare să aibă, căci tocmai a dat cu spatele peste trei motociclete…

Zece gânduri care-mi spun: „Nu fi copilă...”

MOTTO: „Rugăciunea unui copil: „Doamne, te rog, ai grijă de mine, de mama, de tata, de bunici... dar, mai ales, ai grija de Tine, Doamne, că dacă Ţi se întâmplă Ție ceva, va fi vai de noi toți!” 

Am găsit „rugăciunea” aceasta cu câțiva ani în urmă pe Facebook, dar autorul a fost și a rămas anonim. Bine, cred că nici n-am făcut eforturi prea mari ca să-l găsesc. De asemenea, tot din „spațiul public” și tot anonime, mi-am reamintit astăzi de niște sfaturi de la copii, pe care ar trebui să le urmăm din când în când. Măcar pe câteva dintre ele. Acele zece gânduri care mi-au „servit” trei cuvințele din replica unui personaj al lui Nenea Iancu Caragiale (vezi „O scrisoare pierdută”, de unde am „furat” și îndemnul pe care mi-l aplic atunci când mi-e greu, adică „Zoe, Zoe, fii bărbată!”) s-au suit fuguța într-o cursă charter și au plecat în vacanță. Fără mine. Mda, sfaturile...

1. Mănâncă porţii mici, la fiecare trei ore. Încearcă de toate: lapte, dovlecei, iaurt, fructe, dar să fie uşor, delicios, natural, şi aşa îţi vei dezvolta un metabolism incredibil. 

2. Dacă îţi place ce mănânci, bucură-te, aplaudă, exprimă-ţi încântarea şi poate faci şi un mic dans. Bucătarul va fi fericit şi tu te vei bucura şi mai mult de momentul mesei, atât de important într-o zi. 

3. Ridică-te şi mergi mai departe de câte ori cazi şi, cu fiecare ridicare, vei şti şi mai bine să înaintezi. 

4. Zâmbeşte copiilor, animalelor, cerşetorilor, oricui te priveşte şi nu preferă să se uite în telefonul mobil. Pentru că, aproape sigur, vei primi înapoi tot un zâmbet. 

5. Spune NU când nu vrei ceva. Dar câteodată, după ce spui nu, schimbă-ţi părerea şi, totuşi, încearcă... 

6. Dacă cineva te roagă să aplauzi, fă-o. Este cel mai simplu mod de a face pe cineva fericit. 

7. Fii curios. Deschide dulapuri, sertare, uşi. Şi, când ieşi afară, priveşte cu atenţie şi sigur vei vedea un lucru minunat. Măcar un fluture sau un nor. 

8. Încearcă ceva nou, învaţă ceva nou, în fiecare zi. 

9. Dormi.

P. S. Mărturisesc că primele două „sfaturi” îmi cam dau bătăi de cap, căci sunt ușor bulimică în ultimul timp, plus că eu sunt bucătarul și refuz să dansez în timpul mesei, deși îmi place mâncarea. De o vreme, mi-e cam greu și cu aplicarea punctului 3 (mă refer la sensul figurat), încolo totul e în regulă, aș zice că mă încadrez în „barem”. Ei, și dacă ălea zece gânduri „trădătoare” tot au zburat spre destinații necunoscute, nu trebuie să le ascult, deci astăzi vreau să fiu copilă (în suflet, bineînțeles).

Niște gânduri dintr-un septembrie...

Iată ce scriam eu într-un alt septembrie, adică cel de acum zece ani. Postarea de atunci se cheamă „Negânditele gânduri” (da, știu, e cam ciudat titlul, dar mie mi se potrivește câteodată și acum, când sunt cu un deceniu mai în vârstă). Nu e o „scriere” prea grozavă, dar mie îmi „spune” ceva. Hai să ne-o reamintim:

 
MOTTO: „Trebuie să reţii că tot ceea ce se întâmplă înăuntrul tău este mult mai important decât ceea ce se întâmplă în exterior.” (John C. Maxwell)

Sunt întru totul de acord cu această zicere a lui John Maxwell (și chiar voi exclama, vorba personajelor lui Caragiale, „cum le zici mata, Bibicule, mai rar!”). Da, e mai important ce gândim sau ce avem în suflet decât ce se întâmplă în jurul nostru. Din păcate, acest „în jurul nostru” ne poate influența mai mult decât ne dorim. Şi mult mai mult decât unii dintre noi vrem să recunoaștem. Familia, şcoala, vecinii, educaţia, prietenii, colegii de muncă, totul îşi pune amprenta asupra noastră. Este un fel de picătură chinezească, ce nu are doar rolul de a ne enerva, ci şi de a ne transforma. Dar viaţa însăși e o continuă transformare, nu? În regulă, după această întrebare absolut retorică, o să închei brusc, pentru că astăzi e marţi, mă simt cam singură, sunt anostă de m-am plictisit până şi pe mine însămi şi deci n-are niciun rost să mai scriu ca să plictisesc și pe alții...

P. S. Acum, în anul 2024, nu prea am ce adăuga. Glumesc, am, dar sigur că n-o voi face. Gândurile mele se simt astăzi precum cățelușul din poză, cu o pungă cu gheață pe cap, o dată pentru că e foarte cald și a doua oară pentru că nu, n-au chef de scris. O glumă? Daaaaa!

SMS: 

„Bună, pisi! Ce faci? Ia zi, ne vedem în seara asta? Iau acum o sticlă de vin și te aștept, apartamentul este al nostru.”

Răspuns: 

„Hm, pare o propunere interesantă, doar că „pisi” nu e acasă. Sunt soțul ei. Mai bine ia un bax de bere. Vin imediat. Miaaauuu.”

Iubiri neîmpărtășite, gânduri nostalgice, predicții haioase și uitare

💘

„Nu-nţelegi că merită să trăieşti pentru ca să vezi cum cad frunzele şi apoi cum cresc mugurii, pentru o zi în care e soare, pentru alta în care plouă?” (Cella Serghi)

Am pornit azi de la acest motto, găsit nu-știu-unde, și mi-am dat seama că nu mai știu mare lucru despre Cella Serghi, îmi amintesc numai că a fost frumoasă ca o actriță de la Hollywood, că a fost îndrăgostită (fără speranță și iremediabil) de Camil Petrescu și că a scris „Pânza de păianjen”. Carte pe care am citit-o cândva. Și nu, nu trebuie să mă întrebați cât sau ce mai țin minte din acest roman, pentru că îmi răsuciți cuțitul în rană și, cu siguranță, îmi veți strica această frumoasă zi de duminică (și început de toamnă). Mda, nu-mi mai amintesc nimic. Deci am șters (superficial și în grabă, cum acționez eu de obicei) praful de pe amintirile mele și am găsit o prezentare destul de seacă despre Cella Serghi, apoi un articol despre relația ei cu Camil Petrescu și, în fine, un rezumat al romanului despre care am făcut vorbire...

👇

Cella Serghi (1907-1992) a fost o scriitoare, publicistă și traducătoare română, una dintre cele mai importante prozatoare române ale literaturii interbelice. A debutat cu romanul Pânza de păianjen, fiind susținută de scriitori faimoși ai epocii, ca Liviu Rebreanu, Mihail Sebastian și Camil Petrescu. (Wikipedia) 

„Chiar dacă relaţia de iubire dintre cei doi nu s-a împlinit niciodată, prietenia a durat. Scriitorul a continuat să fie pentru Cella Serghi un sfetnic în ceea ce priveşte tainele scrierii. La rândul ei, Cella l-a ajutat să descrie toaletele personajelor feminine din „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”. (...) Cariera literară a Cellei, izvorâtă din dragostea neîmplinită pentru Camil Petrescu, a mers mai departe. După „Pânza de păianjen”, a scris romanele „Această dulce povară, tinereţea”, „Mirona” şi memoriile „Pe firul de păianjen al memoriei”. (...) Camil Petrescu a murit în 1957. Cella Serghi i-a supravieţuit încă 35 de ani. S-a stins din viaţă pe 19 septembrie 1992 la Bucureşti.” Sursa: https://adevarul.ro/stiri-locale/alexandria/

👇👇

Rezumatul romanului Cellei Serghi o să-l păstrez doar pentru mine, sunt sigură că domniile voastre aveți o memorie mai bună decât a mea, deci știți despre ce e vorba. Iar dacă nu, Google ne poate ajuta. Despre Camil Petrescu nu e cazul să mai „povestesc” ceva, în afară de cele spuse de Paul Cernat în legătură cu latura de Don Juan a scriitorului și de faptul că eu nu știam (sau am uitat?) că, în anul 1947, la 53 de ani, Camil Petrescu s-a căsătorit cu actrița Eugenia Marian și că au avut împreună doi băieți.

„Sclipitor de inteligent, cu o minte speculativ-teoretică dedată la filosofie și matematici, omul Camil Petrescu era îngrozitor de dificil, megaloman și plin de contradicții: ultrasincronist citadin și apărător îndârjit al specificului național, colaborator privilegiat al lui Lovinescu, transformat în dușman acerb al lui, bărbatul Camil a fost un seducător, cu mare succes la femei și slăbiciune pentru actrițe și scriitoare (printre «victime»: Leni Caler, Cella Serghi, Anișoara Odeanu)”, a scris Paul Cernat în Jurnalul.ro.

👇👇👇

Cam atât astăzi. Nu prea am ce să mai comentez. În loc de „glumele zilei”, mi-am citit horoscopul pe septembrie 2024. Am trecut grațios de „capitolul” Dragoste și viața în doi, am poposit un pic la Muncă și bani și am terminat „apoteotic” cu Formă fizică și moral. Păi, ca să citez una dintre greșeluțele făcute de foștii mei elevi, „m-am râs” de m-am prăpădit. 

Sfatul eastrolog.ro pentru mine a fost: „Cultivă-ți simțul echilibrului – pe care, din fericire, îl ai din naștere”.

😉

„În ceea ce privește banii, luna septembrie promite să fie o perioadă suficient de bună, grație tranzitelor lui Marte și Venus și influenței benefice a lui Jupiter. Trigonul Venus-Jupiter, care se formează în primele două decade, și cuadratura Venus-Pluton, care are loc în perioada 21-25 septembrie, arată că ai face bine să nu emiți pretenții nejustificate și să ai grijă să menții un echilibru între venituri și cheltuieli.

Tranzitul lui Venus prin Balanță este benefic și pentru forma fizică și moralul Balanțelor. Pe de altă parte, trigonul Venus-Jupiter sugerează că această stare de bine te poate face să uiți de anumite situații mai puțin plăcute din trecutul mai recent sau mai îndepărtat, astfel încât ești tentat să exagerezi cu plăcerile. Prin urmare, eastrolog.ro te sfătuiește să ții cont de problemele pe care ți le-ai provocat în trecut cu unele dintre acele plăceri. Cel puțin în primele două decade din septembrie 2024, tranzitele planetare prin casele sănătății Balanței te îndeamnă să fii moderat și cumpătat și chiar să adopți un regim de viață mai riguros, dacă vrei să te bucuri în continuare de un tonus fizic și moral la cote cât mai înalte. Plăcerea poate fi găsită și în porții mici, care nu riscă să îți facă rău. După 22-23 septembrie, premisele devin mai bune, în special pentru că n-ar trebui să mai existe tendința spre excese.

Sursa:https://www.eastrolog.ro/horoscop-lunar/balanta.php