MOTTO: „Întotdeauna refacem istoria. Memoria noastră este întotdeauna o reconstrucție interpretativă a trecutului, la fel și perspectiva.” (Umberto Eco)
E duminică și, în sfârșit, e Iarnă. Cu majusculă, neapărat! Da, e un puiuț de ger afară, dar aș zice că e inofensiv. Deși, e drept, trecerea de la vremea prea caldă de la începutul lunii ianuarie la multe grade cu minus nu e tocmai ușor de suportat. Dar ne obișnuim. Un soare cam zgribulit luminează un peisaj ce pare desprins din pliantele de prezentare ale agențiilor de turism. E ca-n povești. Ieri și azi am făcut câteva poze (așa, ca să am amintiri, căci poate nu va mai ninge anul ăsta, cum nu a nins nici în anii trecuți) și, din când în când, privesc pe geam. Ceea ce văd afară e mai fain decât orice se transmite la televizor și, în fine, chiar decât pozele de pe Facebook. Glumesc, tot mai frumos e acolo. Îmi amintesc că, în copilărie, bunica îmi zicea că, dimineața, nu-i bine să privești imediat pe fereastră, pentru că uiți ce ai visat. Eu oricum nu prea mi-am amintit și nu-mi amintesc nici acum visele, dar ieri și astăzi, tot uitându-mă pe geam, am uitat și gândurile pe care le aveam „plănuite” să le trec aici, pe blog. Sunt sigură că, o dată cu mine, acele gânduri s-au uitat și ele la peisajul de-afară și, da, și-au uitat visele. Păi, asta e, îmi caut niște glume și trec la alte „activități de duminică”.
😃
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu