MOTTO : „Este un gând curios, dar numai atunci când vezi oameni care arată ridicol, realizezi cât de mult îi iubești.” (Agatha Christie)
Azi e Dragobete. I se mai spune și Cap de Primăvară. I se spunea așa mai demult, când anotimpurile aveau decența să vină în ordinea lor firească, nu ca acum, când nu mai știm prea bine în care dintre ele suntem. Am hotărât să nu mai reiau azi cele ce le tot zic de ani de zile în legătură cu Iubirea, cu „sufletul pereche”, cu inima mea frântă de prea multe ori, cu speranța și, mă rog, toate bla-bla-urile aferente. Am găsit titlul de astăzi la „cuvântul aleatoriu” postat pe Facebook (mie îmi place mai mult forma „hultan”). Am găsit și ideea legată de titlu (sau, mai degrabă, titlul s-a „pliat” pe idee) și anume că în acest moment gândurile mele, în mare parte, chiar se reped ca niște hultani. Din nefericire, ele se reped unele asupra altora, iar urmarea e un haos total în biata mea minte (care și-așa e destul de „bramburită”). Citatul din mottto, aparținând Agathei Christie, este, bineînțeles, în reluare, dar îmi place și se potrivește la fix cu intenția mea de a lua totul „à la légère” și a mă persifla copios. „Citatul” din poză e mai mult decât haios, chiar m-a distrat, preț de două-trei secunde. Dar nici primul, nici al doilea, nu au reușit să liniștească apele minții mele, gândurile continuând să se „atace” unele pe altele, așa că voi încheia rapid scrierea asta. Însă nu înainte de a căuta niște glume...
😆
Discuție în tren:
- Ce ţi-e cu tehnologia asta modernă, zice un călător din compartiment. Am văzut un documentar italian pe „Discovery”, unde se arăta că, la şapte dimineaţa, intră cireada de vite pe poarta abatorului, şi la şapte seara ieşeau pe poartă containerele cu conserve…
- Ehei, dar în Japonia, la şase dimineaţa intră pe poartă camionul cu nisip, iar la ora paisprezece iese vagonul cu microprocesoarele pe bază de siliciu.
- Vax, zice Bulă, uite, în oraşul nostru, cam pe la ora zece, muncitorii au început să toarne fundaţia la Fabrica de bere, iar pe la unsprezece toţi erau beţi morţi!
😆
Când Dumnezeu a creat omul, Sfântul Petru a întrebat:
– E gata, Doamne?
Iar Dumnezeu i-a răspuns:
– Hm… pune-i și degete mici la picioare!
Bineînțeles, Sfântul Petru a dorit să știe care este scopul unui astfel de demers:
– Degete mici? Pentru ce?
Iar Dumnezeu i-a răspuns:
– Pentru mobilă. Crede-mă, o să râdem…
😆 El: Jur că m-am îndrăgostit de tine!
Ea: Și nevastă-ta?
El: Nu, doar eu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu