Gânduri oficiale și neoficiale

   MOTTO: „Întotdeauna mi-am dorit să devin cineva. Acum, când mă gândesc, trebuia să fiu un pic mai specifică.” (Lily Tomlin)

    De când m-am trezit, gândurile mele lălăie (cu intermitențe) „Mna, na, na/ Oficial îmi merge bine /Oficial mi-e bine/ Oficial mi-e bine” și cam atât, căci restul cântecului nu-l știu. Nu știu nici cât de bine îi e lui Smiley (sau, mă rog, autorului versurilor) dar, în ciuda faptului că, oficial, gândurile mele vor să mă păcălească cu lălăiala lor și să mă facă să cred că „mi-e bine”, aș zice că, neoficial, e cu totul altă poveste. Pe care nu o spun acum, căci fiecare dintre noi are necazurile lui și, de aceea, ca să ne ascundem acele necazuri și dureri, sau ca să nu-i deranjăm pe ceilalți, recurgem uneori la măști. Unii exagerează cu măștile, dar nu despre asta e vorba. De fapt, nici nu mi-e clar despre ce e vorba în scrierea de față. Așa că o las baltă, îmi caut câteva glume, poate îmi ajută un pic la moral. Sau nu.

P.S. Cred că îmi zumzăie prin minte acest cântec pentru că aseară, căutând ceva demn de văzut la televizor, am dat de o reclamă (sar peste epitet, căci o să zică autorii că am ceva cu ei) în care apărea cântărețul pomenit mai sus. Ce ți-e și cu subconștientul (sau inconștientul, ca-n banc) ăsta!

Deci, bancuri:

  Dansați?

- Da!

- Slava Domnului! Credeam ca v-ați electrocutat...

*
  Doi amici într-un bar:

- Scuze, dar trebuie să-ți spun: ieri ți-am văzut soția ieșind dintr-un hotel, însoțită de un tânăr tare frumușel!

- Și, la ce hotel era?

- „Marriott”.

- Ah, da, îl știu. Nu ai de ce să-ți faci griji, e un hotel foarte bun.

*
  - Nu mai pot, m-am săturat să alerge toate femeile după mine!

 -  Și, ce-ai de gând să faci?

  - Păi, nu mai fur poșete!

*
  După o seară romantică am condus-o acasă. Chiar înainte să treacă pragul, s-a întors către mine, m-a sărutat și mi-a șoptit:

- Ce-ai zice să rămâi aici peste noapte?

- Nu, draga mea, mulțumesc, i-am răspuns în timp ce mă îndreptam către stația de autobuz. Între noi fie vorba, ia gândiți-vă: ce puteam eu să fac singur toată noaptea în fața ușii?