Gânduri despre „zăpezile de odinioară”

MOTTO: „Eschimoșii au 52 de nume pentru zăpadă, întrucât ea este un lucru foarte important pentru ei. La fel de multe nume ar trebui găsite și pentru dragoste.” (Margaret Atwood) 

Sunt conștientă că, de ani și ani, plictisesc pe toată lumea cu dorința mea, exprimată imperativ, de a avea ierni cu zăpadă, mai ales în perioada Sărbătorilor. Nici chiar gândul la inevitabilele mele dureri de spinare, care vor urma „datului la lopată”, nu mă descurajează. Eu vreau zăpadă. Nu mai explic de ce. Am mai spus și nu vreau să mă tot repet. Dar fiecare își poate găsi alte și alte motive. Afară este azi o ploaie de toamnă, ce încearcă să se transforme în lapoviță. Da, dar eu vreau omăt. În afară de gândul copilăresc „vreaaaau să ningăăă!” iată azi și un alt argument, o frumoasă poezie a lui Adrian Păunescu, intitulată „Un gând de iarnă”:

„Când primele ninsori or să se cearnă,

Atunci va fi mai greu de cei plecați,

Atunci să cânți peste al vieții zaţ,

Atunci să-ţi fluturi braţul peste iarnă.

Prin lume numai oameni de zăpadă,

Un foc din vatra stânilor să smulgi,

Şi, cu puterea disperării dulci,

Să-l laşi deasupra spațiului să cadă.

Se vor așterne între noi vecernii,

Din clopote cădea-vor chiciuri mari,

Atunci visez, frumoasă, să apari

La marile instanțe ale iernii.

Şi-apoi să ningă mult ca-n fraţii Grimm,

Şi sub zăpezi de bronz să ne iubim.”

Ar mai fi și alte argumente, ale mele sau ale altora, dar eu azi, cum am zis și-n titlu, vreau să suspin nostalgic după „zăpezile de odinioară”. Am pus semnele citării pentru că mă refer la un vers din poezia lui François Villon, „Ballade des dames du temps jadis” („Cântecul doamnelor de altădată”). Încă sub impresia înmormântării de ieri seară a Majestății Sale Mihai I, îmi pun acum această întrebare, în modul cel mai figurat cu putință, gândind la neșansa noastră ca popor, de-a lungul timpurilor, și la destinul nostru destul de ingrat: „Mais où sont les neiges d'antan!” Revenind în planul real (și la sensul propriu al cuvintelor), peste toată această tristețe, dezamăgire și ușoară revoltă din gândurile mele, vreau să se aștearnă bucuria că, în sfârșit, ninge pentru prima oară în acest an...