Gânduri care se bat între ele

Am pornit să scriu câte ceva și astăzi. Am timp și, parcă aș avea și un pic de inspirație. E timp urât și, pornind (cu umor) de la poza aceasta, care unora dintre noi, de o anumită vârstă, ne amintește de vremurile de tristă amintire ale „domniei” comunismului, voi vorbi de cu totul altceva decât despre muncă. (Deși, ca să fim sinceri, domniile voastre, pe atunci chiar se muncea!) Nu știu dacă timpul e la fel peste tot în țară, dar îmi pare sincer rău de cei care voiau ieșiri în aer liber, bere și mici. Poate la anul vor avea mai mult noroc...

Ei, dar uite despre ce voiam să scriu: despre lupta pe care gândurile mele o dau între ele, sub imperiul sentimentelor și intuiției. Eu aș vrea să fiu obiectivă, în general nu am idei preconcepute, cred sincer că toți oamenii au ceva bun în ei, sunt destul de diplomată, ca orice Balanță, dar când CEVA sau CINEVA nu-mi place, gândurile care se vor obiective cad leșinate în fața forței intuitive a sentimentelor mele. Nici măcar nu mai încerc să lupt cu această forță, dar încerc, totuși, să-mi explic ce a cauzat-o. Știți și domniile voastre că, înainte de decembrie 1989, nu prea se vorbea de capacități extrasenzoriale, de paranormal (poate doar de farfurii zburătoare), de premoniții, clarviziune, bioenergie și alte asemenea misterioase lucruri. Ei bine, după așa-zisa revoluție, „paranormalul” a dat năvală peste biata noastră țărișoară, venind mai ales din Republica Moldova. O mulțime de bărbați și femei au venit în Țara Mamă, toți care mai de care mai paranormali. Ei, drăcie, mi-am spus atunci și îmi spun încă și astăzi, când mi-am mai „luminat” unele dintre mistere. Unul dintre personajele acestea este doamna Lidia Fecioru (bioterapeut, bioenergeticiană, bioenergoterapeut, clarvăzătoare, cu multe alte capacități extrasenzoriale, după cum scriu ziarele) pe care mărturisesc sincer că nu o pot privi cu ochi buni. Poate că este extraordinară, poate că e o ființă de excepție, mie nu-mi place. Am căutat pe Google câte ceva despre ea și viața ei, dar n-am dat decât de titluri ca: „Lidia Fecioru a dezvăluit cum să scapi de energiile negative din casă, cu un ou”, „Nu mai dați mărunțiș cerșetorilor”, „Lidia Fecioru te învață cum să-ți îndeplinești dorințele și să câștigi mai mulți bani” etc. Am trecut cu nonșalanță peste reclama la „Cabinetul Fundației Lidia Fecioru”, peste articolul unde ne dezvăluia cum a slăbit 30 de kile în șapte luni și, mai ales, peste idila ce pare să se nască între ea și Stelian Ogică (simptomatic, nu?) și am găsit, în sfârșit, ceva despre viața acestei atotștiutoare doamne. Mai multe citiți în revistaflacara.ro/lidia-fecioru-„bolile-nu-se-prea-leaga-de-oamenii-fericiti“. Redau doar un mic fragment din articol:

„A fost, pe rând, coafeză, bibliotecară, director de Casă de Cultură, medic legist, secretară de editură şi, în fine, bioenergoterapeut. S-a măritat şi a divorţat de vreo trei ori, are doi băieţi, studenţi la Drept. O fiinţă deschisă, iscoditoare, căutând mereu acel ceva care să-i desăvârșească viaţa. Şi, mai ales, să o ajute să dăruiască şi celorlalți din harul ei. În acest sens, a citit parapsihologie, la greu. Şi a învăţat, jumătate din viaţă, în tot felul de şcoli  din Chişinău: Şcoala de Cultură şi Artă, Facultatea de Medicină, cu specializarea medic legist, Facultatea de regie de teatru şi film. Dar cireașa de pe tort a fost Facultatea de Parapsihologie de la Moscova, unde i-a avut profesori pe Ignatenko şi Djuna.”

Aha! Și acum iar o să se pornească bătălia dintre gândurile mele, căci gândurile mele blajine și pioase, acelea cu „e loc sub soare pentru toți”, gândurile mele pozitive și îngăduitoare primesc o replică covârșitoare de la emoțiile mele, care au ele un fel de radar, din păcate doar cu două indicatoare: ÎMI PLACE și NU-MI PLACE. Și poate nu am dreptate, poate radarul e defect (mi s-a mai întâmplat), poate mi se aduc contraargumente convingătoare, dar până atunci, în cazul de față, indicatorul rămâne, încăpățânat, la NU-MI PLACE.