MOTTO: „Roata, de-ar fi și pătrată, tot se-nvârte câteodată.” (Proverb românesc)
Am întâlnit de curând, într-un text, cuvântul „tiribombă”. M-a dus imediat cu gândul la copilărie, la roata aceea imensă de care atârnau scaune legate cu lanțuri și care se învârtea, din ce în ce mai tare, spre bucuria copiilor și a tinerilor. Ei bine, mărturisesc că mie mi-era cam frică, dar tot mă urcam, era prea tentant. Acum, văd tiribombe prin bâlciuri (sau, mă rog, versiunea lor „modernă”) dar nu prea îmi mai „spun” mare lucru, poate din cauza ușoarei blazări datorate vârstei, poate din cauza agresivității mirosului nenumăratelor grătare sau, poate, din cauza muzicii care pur și simplu îți rănește timpanele. Gândurile nostalgice despre „roata” copilăriei nu rezistă la toate acestea. Așa că m-am resemnat cu ceva mai actual și mai prozaic: găsirea originii cuvântului. Ei, DEX-ul a oftat și nu prea m-a putut ajuta, deci m-a trimis elegant la cuvântul „carusel” (Carusel, carusele, s. n. 1. Călușei / Grup de căișori de lemn care se învârtesc în jurul unui ax și pe care încalecă copiii. 2. Fig. Mișcare, deplasare, circulație continuă a unor mobile. – Din fr. carrousel). Buuun, și am mai aflat ceva, tot din Dicționarul Explicativ, un cuvânt pe care nu prea l-am auzit folosit, dar asta e frumusețea: el există! (Línghișpir, linghișpire, s.n. – (reg.) Instalație cu o pistă rotativă, pe care sunt montate jucării (mașinuțe, căluți de lemn etc.), specifice parcurilor de distracții; carusel. – Din germ. ringspiel „inel de joc; joc în cerc”). Am continuat să caut pe Internet și, am dat de niște explicații, dintre care cea mai pertinentă mi s-a părut cea care susține că acest cuvânt provine din refrenul unei vechi melodii populare italiene („Tiritomba, tiritomba, tiritomba all'aria va...”). Dar, se spune în continuare, că în „dicționarele italieneşti generale (De Mauro, Zingarelli) se găseşte doar „tiritombola”, cuvânt toscan, explicat prin contaminare expresivă din „tirare” şi „tombola” şi care are câteva sensuri - "rostogolire"; "sfârlează de lemn" etc. - destul de apropiate de caracteristicile unui dispozitiv rotitor” (...) Dicționarele de argou din ultima vreme înregistrează şi alte evoluții semantice ale lui „tiribombă”. La Nina Croitoru Bobârniche (1996, 2003) apare sensul „comedie”, dar şi un înțeles depreciativ, insultător: „om de nimic, vagabond, derbedeu” (...) Instabilitatea semantică a cuvântului este, așadar, destul de mare, dar nu surprinzătoare: atât forma (cu sonoritatea sa aliterativă şi spectaculoasă), cât şi sensul (de „obiect învârtitor”) contribuie la a-l transforma în substitut expresiv pentru obiectele, acțiunile sau persoanele necunoscute sau nedemne de încredere, tratate cu ironie sau suspiciune.” (Păcatele Limbii: „Tiribomba” de Rodica Zafiu) Cine vrea să aprofundeze subiectul (mă refer la cei care nu au adormit încă!) se poate lămuri la http://www.romlit.ro/tiribomba.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu