GÂNDURI UITATE

MOTTO: „Mă uit la filme. Îmi plac, în special, filmele despre trecut. Prefer filmele englezești şi, mai ales, ecranizări după cărți. Sunt foarte bine făcute şi mă transpun într-o altă epocă, deoarece de-a noastră sunt sătulă.” (Ileana Vulpescu)

Am mai spus, de multe ori, cât de mult îmi place Ileana Vulpescu. Și ce mult îmi plac scrierile domniei sale. Ceea ce am pus drept motto este, cred, din cartea „Viață, viață, legată cu ață”, pe care n-am citit-o. A mai scris, printre altele, „Arta compromisului”, „Pe apa sâmbetei”, „Candidații la fericire”, „De-amor, de-amar, de inimă albastră”, „Arta conversației” etc. Ei bine, motto-ul nu-i ales la întâmplare, pentru că și eu ador filmele englezești, mai ales cele de epocă. Și, da, te duc într-o lume care nu știu dacă era mai bună ca a noastră, cea de azi, dar era cu mai mult bun simț și mai politicoasă, asta e sigur. Dar nu de asta m-am pornit să scriu, ci ca să spun că acum recitesc „Arta conversației” și trebuie să mărturisesc, cu mare durere, că nu-mi mai amintesc mai nimic. Cred că trebuie să-mi fac oarece griji cu privire la memoria mea afectivă, căci de cealaltă m-am îngrijorat deja. Dar voi persevera, voi reciti (sau voi citi pentru prima oară) și alte cărți ale Ilenei Vulpescu, pentru că-mi fac bine la suflet. O să închei tot cu un citat al acestei minunate doamne: „Cel mai minunat dar pe care ni l-a dat natura e gândirea. Păcat că acordăm atât de puțin timp acestei esențe a ființei noastre. Când înțelegi viața, rosturile ei adânci, parcă te-ai afla pe o stâncă de o înălţime incomensurabilă, de unde privești nu cu superioritate, ci cu linişte, acea linişte-n care toate vanitățile s-au stins.”