Motto: „Noi acționăm în funcție de ceea ce credem, nu de realitatea în sine.” (Walter Lippmann)
Astăzi, sâmbătă, 24 martie, anul 2018 de la nașterea lui Hristos, și 7526 de la Facerea Lumii, eu una m-am hotărât să scap de stereotipurile (ălea rele) din gânduri. O să exemplific, dar după „partea teoretică”:
„Walter Lippmann a fost un intelectual american, scriitor, reporter, sociolog, politolog, comentator politic, celebru pentru a fi printre primii care au introdus conceptul de război rece în jurnalismul mondial. Lippmann este și „inventatorul" noțiunii de „stereotip”, în accepția ei socio-psihologică. Cu toate că termenul exista încă din 1798, el era rezervat tipografilor, însemnând „turnarea plumbului într-o anumită formă. Prin analogie, Lippmann dorea să insiste pe rigiditatea concepțiilor noastre, în special a celor ce privesc grupurile sociale. Oricum ar fi, el considera aceste „imagini din minte” indispensabile pentru a face față informațiilor emise de mediul nostru înconjurător. Ele ne permit să filtram realitatea obiectivă. În fine, după Lippmann, noi nu vedem înainte de a defini, ci definim înainte de a vedea. În afara faptului că, în general, stereotipurile posedă o mare tonalitate afectivă, ele își găsesc originea în societate și oferă posibilitatea de a explica natura raporturilor dintre grupuri și noțiuni.” (Wikipedia)
***
„Psihologii remarcă faptul că individul dezvoltă stereotipuri negative referitoare la alte grupuri mai mult decât la cele din care el face parte. (...) Gordon Allport definește „prejudecata” drept o atitudine negativă faţă de un individ, membru al unui grup, care este motivată doar de apartenența acestuia la grupul respectiv. (...) În relațiile sociale, stereotipia poate avea o funcție utilă: prin clasificarea indivizilor, le putem anticipa comportamentul și planifica reacțiile. Dar stereotipurile pot conduce la prejudecăți, la opinii negative despre ceilalți. De aceea, stereotipurile şi prejudecățile se constituie drept obstacole majore în calea unei comunicări eficiente, devenind cauze ale unor acțiuni şi emoții negative.” (Mihai Parfeni, articol pe avereabisericii.ro/)
În regulă, să trecem acum la exemple. Păi, întâi de toate, nu am să mai aștept de la Mama Natură să fie predictibilă și „ca pe vremuri”, adică cu patru anotimpuri cuminți, fără ploi interminabile, fără caniculă exagerată, cu zăpadă la vremea ei, adică de Sărbătorile de iarnă (și nu de cele ale Paștelui). Apoi, nu am să mai aștept nici de la oameni să se comporte așa cum aș vrea eu, căci recunosc că „ștacheta” cerințelor mele este mult prea ridicată. Am să renunț la idei preconcepute pentru că, din „izbirea” lor de cruda realitate, nu am avut decât dezamăgiri. Prejudecăți nu prea am (ei, hai, două-trei acolo...), sau poate că, dimpotrivă, eu am fost, uneori, subiectul unor discriminări bazate pe prejudecăți. Și, în fine, din cauza crudei realități a „scenei politice” de pe la noi, am renunțat (de muuult) la stereotipul legat de ideea că, în politică, s-ar duce o luptă între bine și rău, și că unii politicieni și demnitari chiar vor să facă ceva pentru poporul care i-a ales. Nu, hotărât nu! Și, ca o exemplificare a exemplului (ha, ha!), am să vă spun, în încheiere, ce fior de groază am simțit pe șira spinării mai zilele trecute, la congresul unui partid, desfășurat la Sala Palatului, când în fața ochilor îmi defila sprințar un „déjà-vu” îngrijorător și dătător de coșmaruri (în care se făcea că eram eu și mulți alții, strigând, ca în bancul acela: „ca-fea, ca-fea, ca-fea!)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu