Astăzi am vrut să scriu despre „Pilda talanților” și, foarte pe scurt, am să și scriu. Dar, uitându-mă un pic la televizor după-amiază, am găsit repede alt subiect. Cred că deja mă descumpănesc și pe mine însămi cu gândurile astea ce se schimbă rapid și cu inspirația mea și mai schimbătoare. Deci:
TALÁNT, talanți, s. m. 1. Unitate de măsură la vechii greci, cântărind aproximativ 26 de kilograme. ♦ Monedă folosită în Grecia antică și reprezentând valoarea unei sume importante de bani (în aur sau în argint). 2. Fig. (Cu aluzie la o parabolă din Noul Testament) Aptitudine, posibilitate, calitate.
Pilda o știți și domniile voastre, nu trebuie să o reiau. Dau aici doar o concluzie, luată dintr-o scriere despre acest subiect, găsită în CreștinOrtodox.ro, unde puteți citi mai multe, dacă vreți lămuriri:
„În concluzie, reținem că cea mai mare bucurie binecuvântată de Dumnezeu este înmulțirea darurilor primite de la El. Iar această înmulțire a darurilor presupune smerenie și hărnicie, nu mândrie și lenevire, dar mai ales iubire de Dumnezeu și de aproapele. Dacă talanții cuiva sunt înmulțiți în folosul comunității umane, cel talentat aduce bucurie lui Dumnezeu și semenilor lui. Așadar, bucuria din Evanghelia de astăzi este bucuria hărniciei și a dărniciei, bucuria rodirii prin dăruirea de sine, bucuria celui care a făcut mult bine altora, asemănându-se astfel cu Dumnezeu Cel Multmilostiv. Numai această bucurie a rodirii este bucuria deplină în viața unei persoane și a unei comunități umane”. Pilda talanților (Matei 25, 14-30).
Așadar, vă spuneam că m-am uitat, fugitiv, la televizor, ocolind cu îndârjire tot ce e legat de politică și de „animalele politice”. Și ce văd: trupele speciale, „mascații” au intrat, greșind adresa, în apartamentul unui profesor, speriindu-i de moarte pe prietena lui și pe părinții acestuia. Acum, omul umblă să-și găsească dreptatea și să primească daune materiale, dar și morale. Nu cred că o să reușească. A doua sperietură: undeva, în județul Prahova (și numai acolo), pământul a început să alunece, primejduind situația caselor și a oamenilor. Nici nu m-am mai uitat la altceva, pentru că mi-a ajuns pentru azi. Mă consider de-a dreptul binecuvântată, căci am parte de o sănătate aproximativă, o pensie micuță și un acoperiș deasupra capului. Și așa că astăzi îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru trei lucruri: pentru că mi-a încredințat și mie unu-doi talanți, pentru că nu a lăsat ca niște „mascați” să greșească adresa, să intre în casa mea și, eventual, să-mi aplice o „corecție” și, de asemenea, pentru că dealurile semețe, care înconjoară protector Domneștiul meu de Muscel, nu au pornit-o (încă) la vale...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu