MOTTO: „Natura ne aseamănă. Educația ne deosebește.” (Confucius)
Titlul (împreună cu poza „asortată” la el, bineînțeles) este o referire la faptul că, în ultima vreme, am citit mai puțin. Să ne-nțelegem, mai puțin, la mine, înseamnă că nu mai stau, ca pe vremuri, toată ziua cu o carte în mână. Și-mi pare rău că nu mai e așa. Dar am multe altele de făcut, plus că prețul cărților este acum, pentru mine, prohibitiv. Azi, inspirația mi-a fost trezită din amorțeală de vederea unui vechi semn de carte. Nu prea l-am mai folosit și parcă se uita la mine cam mustrător. I-am promis că, după ce termin presantele treburi pe care le am acum, o să citesc iar. De aici, gândul a zburat imediat la noua metodă de „a pune un semn”, pentru a nu uita ceva: pe computer, la rubrica aia a lui Google, „Favorite”. Am căutat, nu de mult, ceva acolo și m-am speriat de câte alte subiecte mă așteaptă să le citesc. Ah, văd că timpul meu, ca și al celorlalți, a intrat la apă! Și, apropo de cuvintele din motto, cred că e foarte adevărat, numai că în zilele noastre educația a devenit un fel de „rara avis” și parcă și Natura e mai zgârcită cu noi. Și, tot apropo de asta, auzindu-l pe Dragoș Pătraru, la „Starea nației” citând, ușor ironic, niște versuri dintr-un cântec al lui Alex Velea, m-am dus imediat pe You Tube, curioasă să văd despre ce e vorba. Și am intrat parcă într-o altă dimensiune, un univers paralel, ce semăna tare mult cu un ghetou (GHETÓU, ghetouri, s. n. 1. Cartier al unui oraș în care erau constrânși să trăiască evreii din unele țări. 2. Loc unde o minoritate trăiește separat de restul societății. [Var.: ghetó s. n.] – Din it., fr. ghetto, germ. Getto. Sursa: DEX), iar când a început cântecul, m-am simțit brusc foarte bătrână, foarte confuză și foarte amărâtă pentru că sunt atât de educată și pentru că educația, cultura și, uneori, talentul, au devenit ceva, cum să zic eu mai delicat, de-neluat-în-seamă și perimate. Și asta e tragic. Dar poate că sunt eu iar „Gică contra” și nu vreau să pricep subtilitatea, metaforele, alegoriile, hiperbolele și epitetele din textul cântecului despre care vă spuneam. Ei bine, judecați și domniile voastre:
„Oooooooooooo
Oooooooooooo
Dragostea se face-n minim doi,
E secret, rămâne între noi!
Oooooooooooo
Oooooooooooo
Dragostea se face-n minim doi,
E secret, rămâne între noi!
Bighidi Boom Sakalaka, e fierbinte ca vara,
E încinsă rău, ca deșertu-n Sahara,
Se-aprinde, ia foc, arde ca țigara,
N-o stinge nici apa, nici Niagara.
Nu e ca ea, nici Roxana nici Mara,
Nici Daniela, nici Maria Ioana.
Man down, m-a pus jos, la fel ca Rihanna,
Piele colorata gen Chica Mexicana.”
Trebuie însă să recunosc că zicerea aia, „Dragostea se face-n minim doi”, m-a făcut să râd minute-n șir. Are un umor nebun! Și melodia era destul de antrenantă, chiar îți venea să dansezi! Dar asta, ca să citez iar din cântec, „E secret, rămâne între noi!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu