G
„Ține socoteala fiecărei zile, ține cont de fiecare minut pierdut” (Thomas Mann)
Am căutat („gugălind” de zor, bineînțeles) oarece imagine care să se potrivească cu starea mea de azi. Cam asta ar fi. Acum, fiecare dintre domniile voastre poate să-și imagineze ce vrea despre corelația poză-stare de spirit, căci eu nu am să explic ce și cum. Un pic de mister nu strică. Și am ales acest motto pentru că mi-a plăcut, dar și aici e loc de interpretări diverse: ceea ce înseamnă timp pierdut pentru unii, pentru alții e ceva de mare importanță. Oricum, nu de asta m-am așezat eu în fața calculatorului, ci pentru că vreau să arăt că tot ceea ce e spus clar, simplu și cu un pic de umor, este mai ușor și mai repede receptat de cei din jur. O să dau ca exemplu Teoria relativității a lui Albert Einstein. Mărturisesc că nu am priceput niciodată mai nimic din ceea ce am citit despre ea, pentru că am un fel de blocaj mental în fața a tot ce ține de matematică, fizică, chimie (și altele multe, dar nu vreau să vă las impresia, domniile voastre, că sunt definitiv și iremediabil proastă). Wikipedia, cu stilul ei de neconfundat, ne spune despre ea următoarele: „Teoria relativității reprezintă în fizica modernă un ansamblu a două teorii formulate de Albert Einstein: relativitatea restrânsă și relativitatea generalizată. Ideea de bază a acestor două teorii este că timpul și distanțele unui eveniment măsurate de doi observatori au, în general, valori diferite, dar se supun totdeauna acelorași legi fizice. Când doi observatori examinează configurații diferite, și anume deplasările lor, una în raport cu cealaltă, aplicând regulile logice, se constată că legile fizice au în mod necesar o anumită formă”. Și așa mai departe. Nu zic că e chiar de neînțeles, dar totul e destul de sec și anost. Și iată ce spune, cu umorul său de neconfundat, Einstein însuși despre teoria sa: „Pune mâna pe o sobă fierbinte un minut și ți se va părea o oră. Stai cu o fată frumoasă o oră și ți se va părea un minut. Aceasta este relativitatea”. Ei, parcă e altfel, nu?
G„Ține socoteala fiecărei zile, ține cont de fiecare minut pierdut” (Thomas Mann)
Am căutat („gugălind” de zor, bineînțeles) oarece imagine care să se potrivească cu starea mea de azi. Cam asta ar fi. Acum, fiecare dintre domniile voastre poate să-și imagineze ce vrea despre corelația poză-stare de spirit, căci eu nu am să explic ce și cum. Un pic de mister nu strică. Și am ales acest motto pentru că mi-a plăcut, dar și aici e loc de interpretări diverse: ceea ce înseamnă timp pierdut pentru unii, pentru alții e ceva de mare importanță. Oricum, nu de asta m-am așezat eu în fața calculatorului, ci pentru că vreau să arăt că tot ceea ce e spus clar, simplu și cu un pic de umor, este mai ușor și mai repede receptat de cei din jur. O să dau ca exemplu Teoria relativității a lui Albert Einstein. Mărturisesc că nu am priceput niciodată mai nimic din ceea ce am citit despre ea, pentru că am un fel de blocaj mental în fața a tot ce ține de matematică, fizică, chimie (și altele multe, dar nu vreau să vă las impresia, domniile voastre, că sunt definitiv și iremediabil proastă). Wikipedia, cu stilul ei de neconfundat, ne spune despre ea următoarele: „Teoria relativității reprezintă în fizica modernă un ansamblu a două teorii formulate de Albert Einstein: relativitatea restrânsă și relativitatea generalizată. Ideea de bază a acestor două teorii este că timpul și distanțele unui eveniment măsurate de doi observatori au, în general, valori diferite, dar se supun totdeauna acelorași legi fizice. Când doi observatori examinează configurații diferite, și anume deplasările lor, una în raport cu cealaltă, aplicând regulile logice, se constată că legile fizice au în mod necesar o anumită formă”. Și așa mai departe. Nu zic că e chiar de neînțeles, dar totul e destul de sec și anost. Și iată ce spune, cu umorul său de neconfundat, Einstein însuși despre teoria sa: „Pune mâna pe o sobă fierbinte un minut și ți se va părea o oră. Stai cu o fată frumoasă o oră și ți se va părea un minut. Aceasta este relativitatea”. Ei, parcă e altfel, nu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu